fol¹ sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Obadă.

fol² i [At: DELAVRANCEA, H. T. 10 / E: fo] (Adesea repetat sau în corelație cu alte interjecții) Cuvânt care redă zgomotul produs de oamenii fără dinți când mestecă.

FOL interj. (Adesea repetat) Cuvînt care redă sunetul produs de oamenii fără dinți cînd mestecă. – Onomatopee.

fol! int. exprimă sgomotul mestecării lacome: fol! fol! fol!

FOLK s. n., adj. invar. 1. S. n. Stil în muzica ușoară contemporană care folosește motive din muzica populară. 2. Adj. invar. Care aparține folkului (1). – Din engl. folk.

folk [At: DN³ / E: eg folk] 1 sn Curent în muzică, sculptură, arta grafică etc., care promovează preluarea unor tradiții populare. 2 sn Preluare a motivelor folclorice cu mijloace modeme, originale. 3 sn Producție artistică având la bază principiile curentului folk (1). 4 sn Folclor prelucrat artistic. 5 sn (Spc) Stil în muzica ușoară contemporană, răspândit în SUA și apoi în Europa începând cu anii '60 ai sec. XX, care utilizează motive din muzica populară. 6 sn Folk-song. 7-12 ain Care aparține folkului (1-5) sau folkiștilor. 13-18 ain Caracteristic folkului (1-5) sau folkiștilor.

FOLK s. n., adj. invar. 1. S. n. Stil în muzica ușoară contemporană care utilizează motive din muzica populară. 2. Adj. invar. Care aparține folkului (1). – Din engl. folk.

FOLK I. s. n. 1. curent în muzică, sculptură, arta grafică etc., care propagă prelucrarea unor tradiții populare. 2. producție artistică având la bază principiile acestui curent; folclor prelucrat artistic. II. adj. inv. care aparține folkului (I). (< engl. folk)

fol interj.

folk¹ adj. invar. (muzică ~)

*folk (angl.) adj. invar., s. n.

folk s. n., adj. m.

Fol(us) = Pholus.

fol, s.n. (reg.) Obadă.