fol¹ sn [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Obadă.

fol² i [At: DELAVRANCEA, H. T. 10 / E: fo] (Adesea repetat sau în corelație cu alte interjecții) Cuvânt care redă zgomotul produs de oamenii fără dinți când mestecă.

fol! int. exprimă sgomotul mestecării lacome: fol! fol! fol!

FOLK s. n., adj. invar. 1. S. n. Stil în muzica ușoară contemporană care folosește motive din muzica populară. 2. Adj. invar. Care aparține folkului (1). – Din engl. folk.

folk [At: DN³ / E: eg folk] 1 sn Curent în muzică, sculptură, arta grafică etc., care promovează preluarea unor tradiții populare. 2 sn Preluare a motivelor folclorice cu mijloace modeme, originale. 3 sn Producție artistică având la bază principiile curentului folk (1). 4 sn Folclor prelucrat artistic. 5 sn (Spc) Stil în muzica ușoară contemporană, răspândit în SUA și apoi în Europa începând cu anii '60 ai sec. XX, care utilizează motive din muzica populară. 6 sn Folk-song. 7-12 ain Care aparține folkului (1-5) sau folkiștilor. 13-18 ain Caracteristic folkului (1-5) sau folkiștilor.

FOLK s. n., adj. invar. 1. S. n. Stil în muzica ușoară contemporană care utilizează motive din muzica populară. 2. Adj. invar. Care aparține folkului (1). – Din engl. folk.

FOLK I. s. n. 1. curent în muzică, sculptură, arta grafică etc., care propagă prelucrarea unor tradiții populare. 2. producție artistică având la bază principiile acestui curent; folclor prelucrat artistic. II. adj. inv. care aparține folkului (I). (< engl. folk)

fol interj.

folk¹ adj. invar. (muzică ~)

*folk (angl.) adj. invar., s. n.

folk s. n., adj. m.

fol, s.n. (reg.) Obadă.

Fol(us) = Pholus.