2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fojgăire sf [At: DA ms / V: foșcă~, foșgă~ / Pl: ~ri / E: fojgăi] (Reg) 1 Manevrare zgomotoasă a foilor de hîrtie Si: fâșâire (2), foșnire (1). 2 Zgomot provocat de manevrarea foilor de hârtie Si: fâșâit (1), foșnet (1). 3 Mișunare (cu zgomot). 4 Zgomot provocat de un număr mare de vietăți care se găsesc pe un spațiu mic și se mișcă neîncetat.

FOJGĂÍ, fojgăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre vietăți care se găsesc în mare număr pe un spațiu mic și se mișcă neîncetat) A foi2, a mișuna (cu zgomot). [Var.: foșcăí vb. IV] – Cf. foșăi.

FOJGĂÍ, fojgăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre vietăți care se găsesc în mare număr pe un spațiu mic și se mișcă neîncetat) A foi2, a mișuna (cu zgomot). [Var.: foșcăí vb. IV] – Cf. foșăi.

FOȘCĂÍ vb. IV v. fojgăi.

fojgăi vi [At: CREANGĂ, A. 134 / V: foșcăi, foșgăi / Pzi: ~esc / E: ns cf foșăi] 1 A manevra cu zgomot foi de hârtie. 2 (D. vietăți care se găsesc în mare număr pe un spațiu mic și se mișcă neîncetat) A mișuna (cu zgomot).

FOJGĂÍ, fojgăiesc, vb. IV. Intranz. (Mold., Bucov.) A forfoti, a foi, a mișuna, a roi; a fîșîi, a foșni. Apărie pe jos, gunoi și gîndaci fojgăind în toate părțile. CREANGĂ, A. 134. Prin codri și pustietăți... în care fojgăiau bălauri, aspide veninoase. CREANGĂ, P. 94. – Variantă: foșcăí vb. IV.

A FOJGĂÍ ~iésc intranz. și fig. (despre ființe) A se mișca grăbit și haotic fără întrerupere; a umbla iute încolo și încoace; a furnica; a foi; a forfoti; a mișuna; a roi; a viermui; a foșni. /Onomat.

fojgăì v. Mold. a furnica: pustietăți unde fojgăiau balauri CR. [Origină necunoscută].

fojgăĭésc v. intr. (var. din ung. pezsgeni, a fojgăi, și rudă cu foșnesc. V. poșidic). Nord. Foĭesc, mișun, forfotesc: fojgăĭaŭ șerpiĭ pin fîn, fojgăĭaŭ Hárhariĭ pin tîrg. – Și fojgăluĭesc (Suc.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fojgăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fojgăiésc, imperf. 3 sg. fojgăiá; conj. prez. 3 să fojgăiáscă

fojgăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fojgăiésc, imperf. 3 sg. fojgăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fojgăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FOJGĂÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.

fojgăi vb. v. AGITA. COLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘUI. MIȘUNA. ROI. VIERMUI.

Intrare: fojgăire
fojgăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fojgăire
  • fojgăirea
plural
  • fojgăiri
  • fojgăirile
genitiv-dativ singular
  • fojgăiri
  • fojgăirii
plural
  • fojgăiri
  • fojgăirilor
vocativ singular
plural
foșcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foșcăire
  • foșcăirea
plural
  • foșcăiri
  • foșcăirile
genitiv-dativ singular
  • foșcăiri
  • foșcăirii
plural
  • foșcăiri
  • foșcăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: fojgăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fojgăi
  • fojgăire
  • fojgăit
  • fojgăitu‑
  • fojgăind
  • fojgăindu‑
singular plural
  • fojgăiește
  • fojgăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fojgăiesc
(să)
  • fojgăiesc
  • fojgăiam
  • fojgăii
  • fojgăisem
a II-a (tu)
  • fojgăiești
(să)
  • fojgăiești
  • fojgăiai
  • fojgăiși
  • fojgăiseși
a III-a (el, ea)
  • fojgăiește
(să)
  • fojgăiască
  • fojgăia
  • fojgăi
  • fojgăise
plural I (noi)
  • fojgăim
(să)
  • fojgăim
  • fojgăiam
  • fojgăirăm
  • fojgăiserăm
  • fojgăisem
a II-a (voi)
  • fojgăiți
(să)
  • fojgăiți
  • fojgăiați
  • fojgăirăți
  • fojgăiserăți
  • fojgăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fojgăiesc
(să)
  • fojgăiască
  • fojgăiau
  • fojgăi
  • fojgăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • foșcăi
  • foșcăire
  • foșcăit
  • foșcăitu‑
  • foșcăind
  • foșcăindu‑
singular plural
  • foșcăiește
  • foșcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • foșcăiesc
(să)
  • foșcăiesc
  • foșcăiam
  • foșcăii
  • foșcăisem
a II-a (tu)
  • foșcăiești
(să)
  • foșcăiești
  • foșcăiai
  • foșcăiși
  • foșcăiseși
a III-a (el, ea)
  • foșcăiește
(să)
  • foșcăiască
  • foșcăia
  • foșcăi
  • foșcăise
plural I (noi)
  • foșcăim
(să)
  • foșcăim
  • foșcăiam
  • foșcăirăm
  • foșcăiserăm
  • foșcăisem
a II-a (voi)
  • foșcăiți
(să)
  • foșcăiți
  • foșcăiați
  • foșcăirăți
  • foșcăiserăți
  • foșcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • foșcăiesc
(să)
  • foșcăiască
  • foșcăiau
  • foșcăi
  • foșcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fojgăi foșcăi

  • 1. regional (Despre vietăți care se găsesc în mare număr pe un spațiu mic și se mișcă neîncetat) A foi, a mișuna (cu zgomot).
    exemple
    • Apărie pe jos, gunoi și gîndaci fojgăind în toate părțile. CREANGĂ, A. 134.
      surse: DLRLC
    • Prin codri și pustietăți... în care fojgăiau bălauri, aspide veninoase. CREANGĂ, P. 94.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. foșăi
    surse: DEX '98 DEX '09