2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOCULÉȚ, foculețe, s. n. Focușor. – Foc1 + suf. -uleț.

FOCULÉȚ, foculețe, s. n. Focușor. – Foc1 + suf. -uleț.

foculeț sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: foc1 + -uleț] 1-2 (Șhp) Focușor (1-22).

FOCULÉȚ, foculețe, s. n. Focușor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FOCULÉȚ s. focușor. (Au făcut un ~.)

FOCULEȚ s. focușor. (Au făcut un ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Foculeț
Foculeț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Foculeț
Intrare: foculeț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foculeț
  • foculețul
  • foculețu‑
plural
  • foculețe
  • foculețele
genitiv-dativ singular
  • foculeț
  • foculețului
plural
  • foculețe
  • foculețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

foculeț

etimologie:

  • Foc + sufix -uleț.
    surse: DEX '09 DEX '98