2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

foșnăire sf vz foșnire

FOȘNĂÍ vb. IV v. foșni.

FOȘNÍ, foșnesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A produce un sunet ușor prin mișcare sau prin frecare. ♦ (Rar) A foi, a mișuna. [Var.: foșnăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

FOȘNÍ, foșnesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A produce un sunet ușor prin mișcare sau prin frecare. ♦ (Rar) A foi, a mișuna. [Var.: foșnăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

FOȘNÍRE, foșniri, s. f. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnitură, foșnit, foșnet. – V. foșni.

FOȘNÍRE, foșniri, s. f. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnitură, foșnit, foșnet. – V. foșni.

foșni [At: EMINESCU, P. 79 / V: ~năi / Pzi: ~nesc / E: fo] 1-2 vti A produce un sunet ușor prin mișcare sau prin frecare. 3 vi (Rar) A mișuna.

foșnire sf [At: EMINESCU, P. 48 / V: ~năi~ / Pl: ~ri / E: foșni] 1 Producere a unui sunet ușor prin mișcare sau prin frecare. 2 (Ccr) Foșnet (1). 3 (Rar) Mișunare.

FOȘNÍ, foșnesc, vb. IV. Intranz. (Despre frunze, arbori, mătase etc.; p. ext. despre vîntul care le pune în mișcare) A produce un sunet ușor, prin mișcare sau frecare. Atunci cei doi salcîmi din coasta de miazănoapte a hanului prindeau să foșnească jalnic, încet. SADOVEANU, O. I 387. Sub pașii noștri foșneau frunzele de curînd căzute. VLAHUȚĂ, O. A. II 237. Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blîndei luneVîntu-n trestii lin foșnească, Unduioasă apa sune! EMINESCU, O. I 74. ◊ (Despre alte lucruri care mișcă frunzele) O șopîrlă pe cărare, lîngă noi Speriată să foșnească dintre foi. TOPÎRCEANU, B. 44. ◊ Tranz. Se răsuci foșnind ziarul și căută o poziție mai comodă. C. PETRESCU, C. V. 8. Suspină trist în urmă, foșnindu-și frunza moartă, Salcîmul de la poartă. IOSIF, PATR. 73. ♦ (Rar) A mișuna. Cadavrele putrede, cadavre pe care foșnesc viermii, sînt ceva obișnuit în literatura asta [decadentă]. IONESCU-RION, C. 102. – Variantă: foșnăí (CONTEMPORANUL, IIIII 286, ALECSANDRI, T. 357) vb. IV.

FOȘNÍRE, foșniri, s. f. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnet. Ramurile brazilor bătrîni porneau șoapte grăbite, care creșteau într-o foșnire duioasă de valuri. SADOVEANU, O. VII 215. Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119.

A FOȘNÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre frunze, hârtii etc.) A produce un zgomot ușor prin mișcare sau frecare. 2) (despre ființe) A se mișca grăbit și haotic fără întrerupere; a forfoti; a fojgăi; a mișuna; a furnica; a roi; a foi; a viermui. /Onomat.

foșnì v. Mold. a fășăi: vântu n trestii lin foșnească EM. [Onomatopee din foș! o variantă a lui făș!].

foșnire f. fășăire: foșnirile de rochii EM.

foșnésc v. intr. (imit., d. foș-foș ca și fîșiĭ. V. fojgăĭesc, moșcondesc). Se zice despre huĭetu pe care-l fac frunzele și trestiile cînd bate vîntu, despre un animal care merge pin ĭarbă orĭ pin frunze căzute, despre șoarecĭ cînd umblă pin hîrtiĭ, despre o rochie de matasă mișcată ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

foșní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foșnésc, imperf. 3 sg. foșneá; conj. prez. 3 să foșneáscă

foșníre s. f., g.-d. art. foșnírii; pl. foșníri

foșní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. foșnésc, imperf. 3 sg. foșneá; conj. prez. 3 sg. și pl. foșneáscă

foșníre s. f., g.-d. art. foșnírii; pl. foșníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FOȘNÍ vb. a fâșâi, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sâsâi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pârâi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prâsni. (Frunzele ~.)

FOȘNI vb. a fîșîi, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)

arată toate definițiile

Intrare: foșni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • foșni
  • foșnire
  • foșnit
  • foșnitu‑
  • foșnind
  • foșnindu‑
singular plural
  • foșnește
  • foșniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • foșnesc
(să)
  • foșnesc
  • foșneam
  • foșnii
  • foșnisem
a II-a (tu)
  • foșnești
(să)
  • foșnești
  • foșneai
  • foșniși
  • foșniseși
a III-a (el, ea)
  • foșnește
(să)
  • foșnească
  • foșnea
  • foșni
  • foșnise
plural I (noi)
  • foșnim
(să)
  • foșnim
  • foșneam
  • foșnirăm
  • foșniserăm
  • foșnisem
a II-a (voi)
  • foșniți
(să)
  • foșniți
  • foșneați
  • foșnirăți
  • foșniserăți
  • foșniseți
a III-a (ei, ele)
  • foșnesc
(să)
  • foșnească
  • foșneau
  • foșni
  • foșniseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • foșnăi
  • foșnăire
  • foșnăit
  • foșnăitu‑
  • foșnăind
  • foșnăindu‑
singular plural
  • foșnăiește
  • foșnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • foșnăiesc
(să)
  • foșnăiesc
  • foșnăiam
  • foșnăii
  • foșnăisem
a II-a (tu)
  • foșnăiești
(să)
  • foșnăiești
  • foșnăiai
  • foșnăiși
  • foșnăiseși
a III-a (el, ea)
  • foșnăiește
(să)
  • foșnăiască
  • foșnăia
  • foșnăi
  • foșnăise
plural I (noi)
  • foșnăim
(să)
  • foșnăim
  • foșnăiam
  • foșnăirăm
  • foșnăiserăm
  • foșnăisem
a II-a (voi)
  • foșnăiți
(să)
  • foșnăiți
  • foșnăiați
  • foșnăirăți
  • foșnăiserăți
  • foșnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • foșnăiesc
(să)
  • foșnăiască
  • foșnăiau
  • foșnăi
  • foșnăiseră
Intrare: foșnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foșnire
  • foșnirea
plural
  • foșniri
  • foșnirile
genitiv-dativ singular
  • foșniri
  • foșnirii
plural
  • foșniri
  • foșnirilor
vocativ singular
plural
foșnăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foșnăire
  • foșnăirea
plural
  • foșnăiri
  • foșnăirile
genitiv-dativ singular
  • foșnăiri
  • foșnăirii
plural
  • foșnăiri
  • foșnăirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

foșni foșnăi

  • 1. A produce un sunet ușor prin mișcare sau prin frecare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Atunci cei doi salcîmi din coasta de miazănoapte a hanului prindeau să foșnească jalnic, încet. SADOVEANU, O. I 387.
      surse: DLRLC
    • Sub pașii noștri foșneau frunzele de curînd căzute. VLAHUȚĂ, O. A. II 237.
      surse: DLRLC
    • Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blîndei lune – Vîntu-n trestii lin foșnească, Unduioasă apa sune! EMINESCU, O. I 74.
      surse: DLRLC
    • O șopîrlă pe cărare, lîngă noi Speriată să foșnească dintre foi. TOPÎRCEANU, B. 44.
      surse: DLRLC
    • Se răsuci foșnind ziarul și căută o poziție mai comodă. C. PETRESCU, C. V. 8.
      surse: DLRLC
    • Suspină trist în urmă, foșnindu-și frunza moartă, Salcîmul de la poartă. IOSIF, PATR. 73.
      surse: DLRLC

etimologie:

foșnire foșnăire

  • 1. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei.
    exemple
    • Ramurile brazilor bătrîni porneau șoapte grăbite, care creșteau într-o foșnire duioasă de valuri. SADOVEANU, O. VII 215.
      surse: DLRLC
    • Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi foșni
    surse: DEX '98 DEX '09