19 definiții pentru fluturaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fluturaș sm [At: CONACHI, P. 59 / Pl: ~i / E: fluture + -aș] 1-2 (Șhp) Fluture (1) (cam mic) Si: fluturel (1-2). 3 (Lpl) Fluture (11). 4 Bandă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr-o lucrare. 5 (Mpp; îc) ~-în-gât Boală nedefinită mai de aproape. 6 (Om) Purcăraș. 7 Minge de badminton. 8 (Fam) Stat de plată. 9 (Fam; lpl) Manifeste. 10 (Bot; lpl) Fluturel (Gaillardia pulchella). 11 (Bot; lpl) Floare nedefinită mai de aproape Si: fluture (17) (Cosmos bipinnatus). 12 (Bot; lpl; șîc ~i-galbeni) Floare nedefinită mai de aproape (Cosmos sulphureus).

FLUTURÁȘ, fluturași, s. m. 1. Diminutiv al lui fluture; fluturel. 2. (La pl.) Fluture (2). 3. Bandă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr-o lucrare. – Fluture + suf. -aș.

FLUTURÁȘ, fluturași, s. m. 1. Diminutiv al lui fluture; fluturel. 2. (La pl.) Fluture (2). 3. Bandă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr-o lucrare. – Fluture + suf. -aș.

FLUTURÁȘ, fluturași, s. m. 1. Diminutiv al lui fluture (1). Face-m-aș un fluturaș Și p-aripa vîntului În giurul pămîntului Aș zbura. BIBICESCU, P. P. 27. Frunză verde toporaș, Iată-un dulce copilaș Care-alungă-un fluturaș. ALECSANDRI, P. P. 36. 2. Fluture (2). Ia... numa-n fluturași lucrată. TEODORESCU, P. P. 304.

fluturáș s. m. 1 (entom.) Dim. al lui fluture; fluturel (1). 2 (mai ales la pl.) Paietă; fluture (2). 3 Fâșie îngustă și lungă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr-o lucrare, dintr-o ordonanță etc. 4 Fâșie mică de hârtie sau de carton cu conținut variat (electoral, de reclamă etc.) care se distribuie. Fluturași electorali. 5 (ornit.) Fluturaș-de-piatră (sau -purpuriu, -de-stâncă) = pasăre insectivoră, din ordinul paseriformelor, cu penajul cenușiu, cu pete roșii, albe și galbene, care trăiește în munții înalți (Tichodroma muraria). 6 (fam.) Stat de plată. 7 (fam.) Minge de badminton. • pl. -i./fluture + -aș.[1]

  1. Autorii DEXI sunt în special cercetători științifici principali la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei Române, Filiala Iași, și cadre didactice de la Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași. — CristinaDianaN

fluturáș s. m. Foaie de mici dimensiuni, lipită în locuri publice sau difuzată gratuit, care cuprinde scurte anunțuri sau material publicitar ◊ „Nimeni n-ar avea de obiectat dacă pe indicatoarele stațiilor s-ar lipi «fluturași» cu un simplu anunț vizibil: «În perioada X, pe linia cutare, se circulă așa».” R.l. 6 IV 84 p. 2. ◊ „La 7 noiembrie [1945] «fluturași» distribuiți în Capitală îi chemau pe români în Piața Palatului.” Românul liber XII 95 p. 6; v. și D. 200/96 p. 7 (DEX – alt sens)

FLUTURÁȘ ~i m. (diminutiv de la fluture) Mic anunț (afiș) care se distribuie. /fluture + suf. ~


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fluturáș s. m., pl. fluturáși

fluturáș s. m., pl. fluturáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLUTURÁȘ s. 1. (ENTOM.) (rar) fluturel. 2. v. paietă.

FLUTURÁȘ s. v. fluierar, ploier.

fluturaș s. v. FLUIERAR. PLOIER.

FLUTURAȘ s. 1. (ENTOM.) (rar) fluturel. 2. fluture, paietă, (reg.) șic. (~i la o rochie.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fluturáș (de stâncă), s.m. – (ornit.) Pasăre insectivoră cu penaj cenușiu, cu aripi roșu-negru-alb (Tichodroma muraria). Semnalată în Masivul Rodnei. În sezonul cald urcă în munți, până spre vârfuri, unde își construiește cuibul prin crăpăturile de stâncă; în sezonul rece se retrage spre văi (Lengyel, 2007: 27). – Din fluture (probabil lat. *flutulus; sau cuv. autohton, cf. alb. fluturë) + suf. - (DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COSMOS Cav., FLUTURAȘ, MĂRĂRIȚE, JAPONEZE, fam. Compositae. Gen originar din ținuturile calde ale Americii, cca 20 specii, erbacee, anuale sau vivace, cultivate ca anuale, 0,30-1.5 m înălțime. Flori dispuse în capitule (6-9 cm diametru), cele marginale ligulate, rozee, roșii, cele centrale (tubuloase) galbene. înflorește în iul.-oct.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fluturaș, fluturași s. m. 1. formular completat de participanții la concursurile Pronosport. 2. prezervativ. 3. afiș de mici dimensiuni distribuit în scopuri publicitare.

a băga (cuiva) fluturașii în cap expr. a zăpăci (pe cineva).

a face (pe cineva) fluturaș expr. 1. a omorî (pe cineva). 2. a avorta.

Intrare: fluturaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluturaș
  • fluturașul
  • fluturașu‑
plural
  • fluturași
  • fluturașii
genitiv-dativ singular
  • fluturaș
  • fluturașului
plural
  • fluturași
  • fluturașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fluturaș

  • 1. Diminutiv al lui fluture.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fluturel 2 exemple
    exemple
    • Face-m-aș un fluturaș Și p-aripa vîntului În giurul pămîntului Aș zbura. BIBICESCU, P. P. 27.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde toporaș, Iată-un dulce copilaș Care-alungă-un fluturaș. ALECSANDRI, P. P. 36.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Ia... numa-n fluturași lucrată. TEODORESCU, P. P. 304.
      surse: DLRLC
  • 3. Bandă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr-o lucrare.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Fluture + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09