fluorografie sf [At: DEX / P: flu-o~ / Pl: ~ii / E: fr fluorographie] Procedeu fotografic de gravură pe sticlă, realizat cu ajutorul acidului fluorhidric.

FLUOROGRAFIE s.f. Procedeu fotografic de gravură pe sticlă care se realizează cu ajutorul acidului fluorhidric. [Pron. flu-o-, gen. -iei. / < fr. fluorographie].

FLUOROGRAFIE s. f. procedeu fotografic de gravură pe sticlă cu ajutorul acidului fluorhidric. (< fr. fluorographie)

FLUOROGRAFIE f. 1) Procedeu de examinare medicală a unor organe interne prin fotografierea imaginii lor de pe un ecran fluorescent pe o peliculă fotografică. 2) Procedeu fotografic de gravură, realizat cu ajutorul acidului fluorhidric. [Art. fluorografia; G.-D. fluorografiei; Sil. -fi-e] /<fr. fluorographie

fluorografie (desp. flu-o-ro-gra-) s. f., art. fluorografia, g.-d. fluorografii, art. fluorografiei

fluorografie (flu-o-ro-gra-) s. f., art. fluorografia, g.-d. fluorografii, art. fluorografiei

fluorografie s. f. (sil. flu-o-, -gra-), art. fluorografia, g.-d. fluorografii, art. fluorografiei

FLUORO- „fluor, fluorescență”. ◊ L. fluor, oris „corp lichid, curgere” > fr. fluoro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. fluoro-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu fotografic pe sticlă, care se realizează cu ajutorul acidului fluorhidric; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., dozare a substanțelor fluorescente prin măsurarea intensității și culorii radiațiilor de fluorescență; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea duratei luminii emise de o substanță fluorescentă; ~scop (v. -scop), s. n., 1. Instrument utilizat pentru determinarea vizuală a intensității fluorescenței. 2. Ecran fluorescent care poate transforma radiațiile invizibile în radiații vizibile; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Determinare vizuală a intensității fluorescenței cu ajutorul fluoroscopului. 2. Examen radiologic realizat cu ajutorul fluoroscopului.