fluorină sf [At: MDT / Pl: ~ne / E: fr fluorine] Fluorură naturală de calciu, care se găsește sub formă de cristale cubice, transparente, incolore sau de culoare verde, galbenă, roz, violet.

*FLUORINĂ sf. 💎 Mineral cristalizat de diferite colori strălucitoare; fluorură de calciu.

FLUORINĂ s. f. Fluorură de calciu naturală, care se găsește sub formă de cristale cubice.

FLUORINĂ s.f. Fluorură naturală de calciu. [Pron. flu-o-. / < fr. fluorine].

FLUORINĂ s. f. fluorură naturală de calciu. (< fr. fluorine)

FLUORINĂ f. Mineral cristalizat, divers colorat sau incolor, întrebuințat în tehnică și ca materie primă. [Sil. flu-o-] /<fr. fluorine

*fluorínă f., pl. e (d. fluor). Chim. Min. Fluorură naturală de calciu (Ca Fl₂). E solidă și de coloare variată.

fluorină (desp. flu-o-) s. f., g.-d. art. fluorinei

fluorină (flu-o-) s. f., g.-d. art. fluorinei

fluorină s. f. (sil. flu-o-), g.-d. art. fluorinei

FLUORÍNĂ (< fr.) s. f. Fluorură naturală de calciu transparentă, incoloră sau verde, galbenă, roză, violetă, sticloasă; prezintă termoluminiscență și fluorescență. Se formează pe cale hidrotermală și însoțește, în filoane, cele mai variate minerale metalifere. Se utilizează ca fondant în metalurgie, în optică, în industria chimică etc.

FLUORINĂ s. (CHIM.) fluorită.