flotare sf [At: MACAROVICI, GH. 23 / Pl: ~tări / E: flota] 1 Îndepărtare prin decantare a substanțelor care plutesc la suprafața unui lichid Si: flotaj. 2 Flotație (1). 3 Trecere a unui fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea țesăturilor ornamentale. 4 Exercițiu de gimnastică în care corpul, întins aproape de Pământ, este ridicat și coborât ritmic prin extensiunea și îndoirea brațelor aflate cu palmele pe sol Si: flotație (2).

FLOTARE, flotări, s. f. Acțiunea de a flota și rezultatul ei.

FLOTARE s.f. 1. Acțiunea de a flota și rezultatul ei; flotație, flotaj. ♦ (Text.) Trecere a unui fir dintr-un sistem (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem la confecționarea țesăturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pămînt, este ridicat și coborît prin extensiunea și îndoirea brațelor sprijinite cu palmele pe sol; flotație (2). [< flota].

FLOTARE s. f. 1. acțiunea de a flota; flotaj. 2. (text.) trecere a unui fir dintr-un sistem, peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la confecționarea țesăturilor ornamentale. 3. fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor sprijinite cu palmele pe sol; flotație (2). (< flota)

flotare s. f. (fin.) Fluctuație a cursului unei monede în funcție de cerere și ofertă ◊ „De la începutul anului s-au înregistrat vânzări masive de tablouri, mulți dintre cei ce consideră operele de artă ca «valori-refugiu» nemaiașteptând flotarea francului pentru a efectua noi achiziții.” I.B. 23 I 74 p. 4 (din flota; DEX, DN3 – alte sensuri)

flota [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 168 / Pzi: ~tez / E: fr flotter] 1 vt A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2 vi (Rar) A pluti. 3 A trece un fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea țesăturilor ornamentale. 4 (Rar) A executa flotări (4). corectat(ă)

FLOTA, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafață într-un lichid sau au fost făcute să plutească prin înspumare.

FLOTA vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter].

FLOTA vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2. (fig.) a șovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter)

A FLOTA ~ez tranz. (substanțe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter

flotare s. f., g.-d. art. flotării; pl. flotări

flotare s. f., g.-d. art. flotării; pl. flotări

flotare s. f., g.-d. art. flotării; pl. flotări

flota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flotez, 3 flotează; conj. prez. 1 sg. să flotez, 3 să floteze

flota (a ~) vb., ind. prez. 3 flotează

flota vb., ind. prez. 1 sg. flotez, 3 sg. și pl. flotează

FLOTARE s. v. flotație. (Mișcări de ~, în gimnastică.)

FLOTARE s. flotație. (Mișcări de ~, în gimnastică.)

FLOTÁRE s. f. 1. (Ind. TEXT.) Trecere a unui fir dintr-un sistem (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la confecționarea țesăturilor ornamentale. 2. (EC.) Flotarea cursului valutar = fluctuație liberă a cursului valutelor pe piață, exclusiv sub influența cererii și a ofertei, fără intervenția băncilor centrale pentru susținerea unui anumit nivel al cursului monedelor naționale.