2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

flotare sf [At: MACAROVICI, GH. 23 / Pl: ~tări / E: flota] 1 Îndepărtare prin decantare a substanțelor care plutesc la suprafața unui lichid Si: flotaj. 2 Flotație (1). 3 Trecere a unui fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea țesăturilor ornamentale. 4 Exercițiu de gimnastică în care corpul, întins aproape de Pământ, este ridicat și coborât ritmic prin extensiunea și îndoirea brațelor aflate cu palmele pe sol Si: flotație (2).

FLOTÁRE, flotări, s. f. 1. Acțiunea de a flota și rezultatul ei; flotație. ♦ Trecere a unui fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea țesăturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor aflate cu palmele pe sol; flotație (2). – V. flota.

FLOTÁRE, flotări, s. f. 1. Acțiunea de a flota și rezultatul ei; flotație. ♦ Trecere a unui fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea țesăturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor aflate cu palmele pe sol; flotație (2). – V. flota.

FLOTÁRE, flotări, s. f. Acțiunea de a flota și rezultatul ei.

FLOTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a flota și rezultatul ei; flotație, flotaj. ♦ (Text.) Trecere a unui fir dintr-un sistem (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem la confecționarea țesăturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor sprijinite cu palmele pe sol; flotație (2). [< flota].

FLOTÁRE s. f. 1. acțiunea de a flota; flotaj. 2. (text.) trecere a unui fir dintr-un sistem, peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la confecționarea țesăturilor ornamentale. 3. fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul, întins aproape de pământ, este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor sprijinite cu palmele pe sol; flotație (2). (< flota)

flotáre s. f. (fin.) Fluctuație a cursului unei monede în funcție de cerere și ofertă ◊ „De la începutul anului s-au înregistrat vânzări masive de tablouri, mulți dintre cei ce consideră operele de artă ca «valori-refugiu» nemaiașteptând flotarea francului pentru a efectua noi achiziții.” I.B. 23 I 74 p. 4 (din flota; DEX, DN3 – alte sensuri)

flota [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 168 / Pzi: ~tez / E: fr flotter] 1 vt A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2 vi (Rar) A pluti. 3 A trece un fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea țesăturilor ornamentale. 4 (Rar) A executa flotări (4). corectată

FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. – Din fr. flotter.

FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. – Din fr. flotter.

FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafață într-un lichid sau au fost făcute să plutească prin înspumare.

FLOTÁ vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter].

FLOTÁ vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2. (fig.) a șovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter)

A FLOTÁ ~éz tranz. (substanțe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flotáre s. f., g.-d. art. flotắrii; pl. flotắri

flotáre s. f., g.-d. art. flotării; pl. flotări

flotá (a ~) vb., ind. prez. 3 floteáză

flotá vb., ind. prez. 1 sg. flotéz, 3 sg. și pl. floteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLOTÁRE s. v. flotație. (Mișcări de ~, în gimnastică.)

FLOTARE s. flotație. (Mișcări de ~, în gimnastică.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FLOTÁRE s. f. 1. (Ind. TEXT.) Trecere a unui fir dintr-un sistem (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la confecționarea țesăturilor ornamentale. 2. (EC.) Flotarea cursului valutar = fluctuație liberă a cursului valutelor pe piață, exclusiv sub influența cererii și a ofertei, fără intervenția băncilor centrale pentru susținerea unui anumit nivel al cursului monedelor naționale.

Intrare: flotare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flotare
  • flotarea
plural
  • flotări
  • flotările
genitiv-dativ singular
  • flotări
  • flotării
plural
  • flotări
  • flotărilor
vocativ singular
plural
Intrare: flota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flota
  • flotare
  • flotat
  • flotatu‑
  • flotând
  • flotându‑
singular plural
  • flotea
  • flotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flotez
(să)
  • flotez
  • flotam
  • flotai
  • flotasem
a II-a (tu)
  • flotezi
(să)
  • flotezi
  • flotai
  • flotași
  • flotaseși
a III-a (el, ea)
  • flotea
(să)
  • floteze
  • flota
  • flotă
  • flotase
plural I (noi)
  • flotăm
(să)
  • flotăm
  • flotam
  • flotarăm
  • flotaserăm
  • flotasem
a II-a (voi)
  • flotați
(să)
  • flotați
  • flotați
  • flotarăți
  • flotaserăți
  • flotaseți
a III-a (ei, ele)
  • flotea
(să)
  • floteze
  • flotau
  • flota
  • flotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)