18 definiții pentru flotant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLOTÁNT, -Ă, flotanți, -te, adj. 1. Care plutește, plutitor. ♦ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. 2. (Despre oameni) Care este stabilit temporar în mod legal într-o localitate. – Din fr. flottant.

FLOTÁNT, -Ă, flotanți, -te, adj. 1. Care plutește, plutitor. ♦ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. 2. (Despre oameni) Care este stabilit temporar în mod legal într-o localitate. – Din fr. flottant.

flotant, ~ă [At: MAIORESCU, D. IV, 282 / Pl: ~nți, ~e / E: fr flottant] 1 a Plutitor. 2 smp Corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. 3 a (Fig) Care nu este fixat, stabil. 4-5 smf, a (Om) care s-a stabilit temporar în mod legal într-o localitate. 6 a (Ecn; îs) Capitaluri ~e Capitaluri disponibile pentru investiții pe termen scurt. 7 a (Ecn; îs) Monedă ~ă Monedă care nu are paritate fixă. 8 a (Ecn; îs) Datorie ~ă Parte a datoriei publice, neconsolidată, susceptibilă să crească sau să scadă în funcție de nevoile tezaurului public.

FLOTÁNT, -Ă, flotanți, -te, adj. 1. Care plutește; plutitor. Vaporul e o uzină flotantă. BART, E. 121. 2. (Despre persoane) Care este în trecere printr-o localitate, fără să locuiască permanent în ea, care vine și pleacă; nestabil. În orașe există și o populație flotantă.

FLOTÁNT, -Ă adj. Care plutește; plutitor. // s.m. și f. Persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. [Cf. fr. flottant].

FLOTÁNT, -Ă I. adj. care plutește; plutitor. ◊ (s. m. pl.) corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. II. s. m. f. persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. (< fr. flottant)

FLOTÁNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care plutește; plutitor. Doc ~. 2) (despre persoane) Care se află într-o localitate numai temporar, având domiciliu stabil în altă parte. /<fr. flottant

FLOTÁNT2 ~ți m. mai ales la pl. Corp plutitor în ape curgătoare. /<fr. flottant

flotant a. 1. plutitor; 2. fig. șovăitor: spirit flotant; datorie flotantă, partea datoriei publice susceptibilă de zilnică augmentare sau diminuare.

fluctuant, ~ă a [At: DEX / P: ~tu-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr fluctuant, lat fluctuans, -ntis] 1 Care are fluctuații Si: oscilant. 2 Inconstant. 3 Nesigur. 4 Ezitant.

*fluctuánt, -ă adj. (lat. flúctuans, -ántis). Plutitor, care fluctuĭază, care se leagănă ca valurile. Fig. Instabil, schimbăcĭos: spirit fluctuant. Populațiune fluctuantă, care tot vine și se duce, ca pin porturĭ. Datorie fluctuantă, acea parte a datoriiĭ publice care crește orĭ scade în fiecare zi. – Și flotant (fr. flottant).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flotánt adj. m., pl. flotánți; f. flotántă, pl. flotánte

flotánt adj. m., pl. flotánți; f. sg. flotántă, pl. flotánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLOTÁNT adj. 1. flotabil, plutitor. (Corp ~.) 2. nepermanent, nestabil. (Populație ~ dintr-un oraș.)

FLOTANT adj. 1. flotabil, plutitor. (Corp ~.) 2. nepermanent, nestabil. (Populație ~ dintr-un oraș.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRANSVERSAL FLOTANT cablu sau bielă ce înlocuiește legătura rigidă cu chilă în locul inimii la deltaplanele de performanță.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FLOTÁNT, -Ă (< fr.) adj. 1. Care plutește, plutitor. ♦ (Despre corpuri plutitoare sau suspendate) Care poate efectua oscilații în jurul unei axe orizontale ♦ (Substantivat, m. pl.) Corpuri plutitoare transportate de apele râurilor sau ale canalelor. 2. (Despre persoane și subst.) Care nu locuiește permanent într-o localitate, care este în trecere pe acolo, fără a se stabili definitiv. 3. (EC.) Datorie f. = orice obligație pe termen scurt (de obicei parte din datoria publică) reprezentată de hârtii ale Trezoreriei; parte a datoriei publice care nu a fost consolidată. Rată f. (de schimb) = fluctuarea ratei de schimb a unei monede naționale atunci când valoarea sa nu este fixată, pe termen lung, în altă valută.

Intrare: flotant
flotant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flotant
  • flotantul
  • flotantu‑
  • flotantă
  • flotanta
plural
  • flotanți
  • flotanții
  • flotante
  • flotantele
genitiv-dativ singular
  • flotant
  • flotantului
  • flotante
  • flotantei
plural
  • flotanți
  • flotanților
  • flotante
  • flotantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flotant

etimologie: