flotă² sf [At: DN³ / Pl: ~te / E: fr flôtre] Postav asemănător fetrului.

flotă¹ sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 66/34 / Pl: ~te / E: fr flotte] 1 Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. 2 Totalitatea marilor unități navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop, sub o conducere unică. 3 Soluție sau suspensie de coloranți sau de alte substanțe chimice, folosită în operațiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.). 4 Raportul dintre greutatea materialului de vopsit și greutatea soluției în care va fi vopsit materialul respectiv. 5 Bazin de tăbăcire cu soluții concentrate, în care pieile se țin nemișcate un timp îndelungat, după ce au parcurs șirurile de bazine de pretăbăcire.

*FLOTĂ (pl. -te) sf. ⛵ 1 Un număr oarecare de corăbii sau de vase de războiu care călătoresc împreună, avînd aceeași destinație: meșterșuguia să aptinză flotele, adecă galioanele cele de oaste de pe apă N. -COST. ¶ 2 Armata navală a unei națiuni [fr.].

FLOTĂ, flote, s. f. 1. Totalitatea navelor unui stat. Flota sovietică nu a cunoscut niciodată alt țel decît acela de a veghea ca nimeni să nu se atingă de munca pașnică a oamenilor sovietici. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. În locul acesta s-a dat vestita bătălie navală dintre turci și ruși, în care flota turcească a fost zdrobită. BART, S. M. 21. ◊ (Poetic) Trunchiurile orizontale și legănate ale brazilor, ca o flotă de catarge adormite. BOGZA, C. O. 415. ◊ Fig. Nouri lunecă pe ceruri flota lor de vînt împinsă. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Flotă de război = totalitatea vaselor de război ale unui stat. Flotă comercială = totalitatea vaselor de comerț ale unui stat. ♦ Grup mare, unitate puternică de nave dintr-o anumită regiune și avînd conducere unică. Flota din Marea Neagră. ▭ O flotă rusească venită din Marea Baltică în Mediterana prin strîmtoarea Gibraltar a sfărîmat flota turcă lîngă Ceșme în Marea Egee (1771). IST. R.P.R. 256. Tu singură, o mare, puternică, adîncă, Teribilele flote le-neci sau le zdrobești. BOLINTINEANU, O. 233. 2. (Determinat prin «aeriană») Totalitatea aeronavelor unui stat. Flotă aeriană.

FLOTĂ¹ s.f. 1. Totalitatea navelor unei țări; grup important de nave (de război) care navighează împreună sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unică. 2. Totalitatea aerovehiculelor unei țări. 3. Lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 4. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. [< fr. flotte, it. flotta].

FLOTĂ² s.f. Postav asemănător fetrului. [< fr. flôtre].

FLOTĂ¹ s. f. 1. totalitatea (aero)navelor unei țări; grup important de (aero)nave afectate unei anumite regiuni sau unui anumit scop și puse sub o conducere unică. 2. lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 3. bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. (< fr. flotte)

FLOTĂ² s. f. postav asemănător fetrului. (< fr. flôtre)

FLOTĂ ~e f. Totalitate a navelor fluviale, maritime sau aeriene de care dispune un stat. /<fr. flotte

flotă f. 1. reunire de corăbii cari pornesc împreună: flotă de răsboiu; 2. forța navală a unei țări: flota engleză.

*flótă f., pl. e (fr. flotte, d. flotter, a pluti [care vine d. lat. fluctus, val, fluctuare, a pluti, de unde și it. flotta, flotă, flottare, a pluti]; rudă cu plută). Reuniune de corăbiĭ saŭ avioane supt acelașĭ șef. Forța navală saŭ aeriană a uneĭ țărĭ.

flota [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 168 / Pzi: ~tez / E: fr flotter] 1 vt A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2 vi (Rar) A pluti. 3 A trece un fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea țesăturilor ornamentale. 4 (Rar) A executa flotări (4). corectat(ă)

FLOTA, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafață într-un lichid sau au fost făcute să plutească prin înspumare.

FLOTA vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter].

FLOTA vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2. (fig.) a șovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter)

A FLOTA ~ez tranz. (substanțe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter

flotă¹ (postav) s. f., g.-d. art. flotei

flotă² (totalitatea navelor; lichid; bazin) s. f., g.-d. art. flotei; pl. flote

flotă¹ (totalitatea navelor, lichid, bazin) s. f., g.-d. art. flotei; pl. flote

flotă² (postav) s. f., g.-d. art. flotei

flotă (postav) s. f.

flotă (tehn., nav.) s. f., g.-d. art. flotei; pl. flote

flota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flotez, 3 flotează; conj. prez. 1 sg. să flotez, 3 să floteze

flota (a ~) vb., ind. prez. 3 flotează

flota vb., ind. prez. 1 sg. flotez, 3 sg. și pl. flotează

FLOTĂ AERIANĂ a) totalitatea aeronavelor aparținând unui stat sau unui grup de state; b) totalitatea marilor unități aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop, deosebindu-se: flote comerciale (cuprind aeronave destinate transportului de călători și de mărfuri sau intereselor economice, grupate în jurul unei companii) și flote militare (cuprind totalitate aeronavelor militare ale unui stat).

a avea cărămidă / flotă / lozul pe el expr. (intl. – d. o potențială victimă) a avea bani