flotă² sf [At: DN³ / Pl: ~te / E: fr flôtre] Postav asemănător fetrului.

flotă¹ sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 66/34 / Pl: ~te / E: fr flotte] 1 Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. 2 Totalitatea marilor unități navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop, sub o conducere unică. 3 Soluție sau suspensie de coloranți sau de alte substanțe chimice, folosită în operațiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.). 4 Raportul dintre greutatea materialului de vopsit și greutatea soluției în care va fi vopsit materialul respectiv. 5 Bazin de tăbăcire cu soluții concentrate, în care pieile se țin nemișcate un timp îndelungat, după ce au parcurs șirurile de bazine de pretăbăcire.

FLÓTĂ, flote, s. f. 1. Totalitatea navelor unui stat. Flota sovietică nu a cunoscut niciodată alt țel decît acela de a veghea ca nimeni să nu se atingă de munca pașnică a oamenilor sovietici. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. În locul acesta s-a dat vestita bătălie navală dintre turci și ruși, în care flota turcească a fost zdrobită. BART, S. M. 21. ◊ (Poetic) Trunchiurile orizontale și legănate ale brazilor, ca o flotă de catarge adormite. BOGZA, C. O. 415. ◊ Fig. Nouri lunecă pe ceruri flota lor de vînt împinsă. EMINESCU, O. IV 119. ◊ Flotă de război = totalitatea vaselor de război ale unui stat. Flotă comercială = totalitatea vaselor de comerț ale unui stat. ♦ Grup mare, unitate puternică de nave dintr-o anumită regiune și avînd conducere unică. Flota din Marea Neagră. ▭ O flotă rusească venită din Marea Baltică în Mediterana prin strîmtoarea Gibraltar a sfărîmat flota turcă lîngă Ceșme în Marea Egee (1771). IST. R.P.R. 256. Tu singură, o mare, puternică, adîncă, Teribilele flote le-neci sau le zdrobești. BOLINTINEANU, O. 233. 2. (Determinat prin «aeriană») Totalitatea aeronavelor unui stat. Flotă aeriană.

FLÓTĂ² s.f. Postav asemănător fetrului. [< fr. flôtre].

FLÓTĂ¹ s.f. 1. Totalitatea navelor unei țări; grup important de nave (de război) care navighează împreună sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unică. 2. Totalitatea aerovehiculelor unei țări. 3. Lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 4. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. [< fr. flotte, it. flotta].

FLÓTĂ² s. f. postav asemănător fetrului. (< fr. flôtre)

FLÓTĂ¹ s. f. 1. totalitatea (aero)navelor unei țări; grup important de (aero)nave afectate unei anumite regiuni sau unui anumit scop și puse sub o conducere unică. 2. lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare. 3. bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. (< fr. flotte)

FLÓTĂ ~e f. Totalitate a navelor fluviale, maritime sau aeriene de care dispune un stat. /<fr. flotte

flotă f. 1. reunire de corăbii cari pornesc împreună: flotă de răsboiu; 2. forța navală a unei țări: flota engleză.

*flótă f., pl. e (fr. flotte, d. flotter, a pluti [care vine d. lat. fluctus, val, fluctuare, a pluti, de unde și it. flotta, flotă, flottare, a pluti]; rudă cu plută). Reuniune de corăbiĭ saŭ avioane supt acelașĭ șef. Forța navală saŭ aeriană a uneĭ țărĭ.

flota [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 168 / Pzi: ~tez / E: fr flotter] 1 vt A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2 vi (Rar) A pluti. 3 A trece un fir dintr-un sistem textil (urzeală sau bătătură) peste două sau mai multe fire din celălalt sistem, la fabricarea țesăturilor ornamentale. 4 (Rar) A executa flotări (4). corectată

FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafață într-un lichid sau au fost făcute să plutească prin înspumare.

FLOTÁ vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter].

FLOTÁ vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. 2. (fig.) a șovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter)

A FLOTÁ ~éz tranz. (substanțe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter

flótă¹ (totalitatea navelor, lichid, bazin) s. f., g.-d. art. flótei; pl. flóte

flótă² (postav) s. f., g.-d. art. flótei

flótă (postav) s. f.