floricultură sfs [At: ENC. AGR. 575 / E: fr floriculture] Ramură a horticulturii care cuprinde cultura plantelor ornamentale.

FLORICULTURĂ s.f. Ramură a horticulturii care se ocupă cu cultura plantelor florifere, a arbuștilor și a arborilor decorativi. [< fr. floriculture, cf. lat. flos – floare, cultura – cultivare].

FLORICULTURĂ s. f. ramură a horticulturii care se ocupă cu cultura plantelor ornamentale. (< fr. floriculture)

FLORICULTURĂ f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea florilor. /<fr. floriculture

floricultură s. f., g.-d. art. floriculturii

floricultură s. f., g.-d. art. floriculturii

floricultură s. f., g.-d. art. floriculturii

FLORI- „floare, plantă ornamentală, floral”. ◊ L. flos, floris „floare” > fr. flori-, it. id., engl. id. > rom. flori-. □ ~col (v. -col₁), adj., 1. (Despre insecte) Care trăiește pe flori. 2. (Despre plante ornamentale) Care are flori. 3. Relativ la floricultură; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoană care se ocupă cu floricultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care se ocupă cu cultura plantelor ornamentale autohtone sau exotice; ~fer (v. -fer), adj., care poartă flori; ~form (v. -form), adj., în formă de floare; ~gen (v. -gen₁), adj., s. n., (hormon) care stimulează deschiderea și maturizarea florilor; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces morfologic și fiziologic de dezvoltare a florilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a florilor; ~par (v. -par), adj., (despre mugure) care produce flori.