*FLORA sf. 1 🔱 Zeiță a florilor la Latini, soția lui Zefir (🖼 2145) ¶ 2 Carte în care se face descrierea plantelor ce cresc de la sine într’o țară ¶ 3 🌿 Totalitatea plantelor ce cresc spontan într’o țară sau care au existat într’o anumită epocă geologică: flora Alpilor; flora tropicală; flora epocii terțiare [fr. < lat.].

Flora f. Mit. zeița florilor.

flora f. 1. totalitatea florilor sau a plantelor ce cresc într’o țară, într’un ținut; 2. operă care enumeră aceste flori sau plante.

floră sf [At: NEGRUZZI, S. I, 98 / E: fr flore] 1 Totalitatea plantelor care trăiesc într-o regiune a globului, într-o anumită perioadă geologică sau într-un anumit mediu. 2 (Îs) ~ microbiană Totalitatea microorganismelor vegetale dintr-un mediu natural, din cavitatea bucală, din intestin etc.

FLORĂ s. f. Totalitatea plantelor, superioare sau a microorganismelor care trăiesc într-o regiune, într-o perioadă geologică sau într-un mediu. Floră alpină. Flora epocii terțiare. Floră intestinală. ▭ Așa e că... am cuvînt să iubesc flora romînă? NEGRUZZI, S. I 98.

FLORĂ s.f. Totalitatea speciilor vegetale care există într-o regiune sau într-o perioadă geologică. ♦ Totalitatea microorganismelor care trăiesc într-un anumit mediu. [< fr. flore, cf. Flora – zeița florilor și a grădinilor la romani].

FLORĂ s. f. totalitatea plantelor dintr-o anumită regiune sau dintr-o perioadă geologică. ♦ ~ microbiană = microorganismele care trăiesc într-un anumit mediu. (< fr. flore)

FLORĂ f. Ansamblu de plante răspândite pe globul pământesc sau într-o anumită regiune. ◊ ~ microbiană totalitate a microorganismelor vegetale, care se întâlnesc într-un mediu. /<fr. flore

*flóră f., pl. e (d. Flora, zeița florilor la Romanĭ). Totalitatea plantelor care cresc într’o regiune: flora tropicală e exuberantă. V. faună.

floră s. f., g.-d. art. florei

floră s. f., g.-d. art. florei

floră s. f., g.-d. art. florei

Flora, în mitologia romană, zeița florilor și a primăverii, identificată cu Chloris din mitologia greacă. Se credea că le-ar fi dat oamenilor mierea de albine și semințele tuturor florilor, primite în dar de la soțul ei, Favonius. O legendă spunea că prin atingerea unei flori cu semințe dăruite de ea, Iuno l-ar fi zămislit pe Mars singură, fără ajutorul lui Iupiter. Serbările celebrate în cinstea ei purtau numele de Floralia.

FLORA, Radu (1922-1989, Banatsco Novo Selo, Serbia), folclorist, istoric literar și dialectolog român din Serbia. Prof. univ. la Belgrad. Cercetător al graiurilor românești și al folclorului din Banatul sârbesc („Folclor literar bănățean. Premise și sinteze”).

FLORA, Francesco (1891-1962), critic literar și istoric italian. Prof. univ. la Bologna. Influențat de D’Annunzio. A abordat, sub raport filologic, valorile literaturii italiene, în manieră eclectică („Istoria literaturii italiene”, „Scriitori italieni contemporani”). Romane, versuri („Cântece spirituale”).

FLORA (în mitologia romană), zeița florilor și a vegetației de primăvară. În cinstea ei se organizau serbările Floralia (25 apr.-5 mai), cu varianta daco-romană Floriile.

IOACHIM DE FLORA (Gioacchino da Fióre) (c. 1130-1202), călugăr și teolog italian. Membru al Ordinului Cistercienilor. A susținut că domnia Sfântului Duh va urma celei a Fiului, care, la rându-i, i-a succedat Tatălui. Doctrina sa a folosit celor ce luptau contra abuzurilor Bisericii („Liber Concordiae Veteris et Novi Testamenti”, „Expositio in Apocalypsim”).

FLORĂ s. vegetație. (~ unei țări.)

FLORĂ s. vegetație. (~ unei țări.)