Flora f. Mit. zeița florilor.

Flora, în mitologia romană, zeița florilor și a primăverii, identificată cu Chloris din mitologia greacă. Se credea că le-ar fi dat oamenilor mierea de albine și semințele tuturor florilor, primite în dar de la soțul ei, Favonius. O legendă spunea că prin atingerea unei flori cu semințe dăruite de ea, Iuno l-ar fi zămislit pe Mars singură, fără ajutorul lui Iupiter. Serbările celebrate în cinstea ei purtau numele de Floralia.

FLORA, Radu (1922-1989, Banatsco Novo Selo, Serbia), folclorist, istoric literar și dialectolog român din Serbia. Prof. univ. la Belgrad. Cercetător al graiurilor românești și al folclorului din Banatul sârbesc („Folclor literar bănățean. Premise și sinteze”).

FLORA, Francesco (1891-1962), critic literar și istoric italian. Prof. univ. la Bologna. Influențat de D’Annunzio. A abordat, sub raport filologic, valorile literaturii italiene, în manieră eclectică („Istoria literaturii italiene”, „Scriitori italieni contemporani”). Romane, versuri („Cântece spirituale”).

FLORA (în mitologia romană), zeița florilor și a vegetației de primăvară. În cinstea ei se organizau serbările Floralia (25 apr.-5 mai), cu varianta daco-romană Floriile.

IOACHIM DE FLORA (Gioacchino da Fióre) (c. 1130-1202), călugăr și teolog italian. Membru al Ordinului Cistercienilor. A susținut că domnia Sfântului Duh va urma celei a Fiului, care, la rându-i, i-a succedat Tatălui. Doctrina sa a folosit celor ce luptau contra abuzurilor Bisericii („Liber Concordiae Veteris et Novi Testamenti”, „Expositio in Apocalypsim”).