8 definiții pentru flirt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

flirt sn [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 28 / Pl: ~uri / E: fr flirt] 1 Conversație ușoară, cu aluzii de dragoste, între un bărbat și o femeie. 2 Legătură de dragoste lipsită de profunzime, nestatornică. 3 Aventură sentimentală. 4-6 Persoană cu care cineva întreține un flirt (1-3).

FLIRT, flirturi, s. n. Conversație ușoară, cu aluzii de dragoste, între un bărbat și o femeie. ♦ Legătură de dragoste lipsită de profunzime, nestatornică; aventură sentimentală. ♦ Persoană cu care cineva întreține o astfel de legătură. – Din fr. flirt.

FLIRT, flirturi, s. n. Conversație ușoară, cu aluzii de dragoste, între un bărbat și o femeie. ♦ Legătură de dragoste lipsită de profunzime, nestatornică; aventură sentimentală. ♦ Persoană cu care cineva întreține o astfel de legătură. – Din fr. flirt.

FLIRT, flirturi, s. n. (În jargonul burgheziei) Legătură de dragoste ușoară, nestatornică; conversație ușuratică între un bărbat și o femeie. Te-a condamnat la trei ore de flirt cu cîte o pauză de cinci minute. CAMIL PETRESCU, T. II 28.

FLIRT s.n. 1. Schimb de complimente și de amabilități între două persoane de sex opus; galanterie, cochetărie. 2. Legătură de dragoste ușoară, nestatornică. ♦ Persoană cu care se întreține o astfel de legătură. [< fr., engl. flirt].

FLIRT s. n. 1. schimb de complimente și amabilități între două persoane de sex opus; cochetărie. 2. legătură de dragoste ușoară, nestatornică; aventură. ◊ persoană cu care se întreține o astfel de legătură. (< fr. flirt)

FLIRT ~uri n. 1) Conversație curtenitoare între un bărbat și o femeie. 2) Aventură amoroasă; relație de dragoste ocazională și superficială. /<fr. flirt


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flirt s. n., pl. flírturi

Intrare: flirt
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flirt
  • flirtul
  • flirtu‑
plural
  • flirturi
  • flirturile
genitiv-dativ singular
  • flirt
  • flirtului
plural
  • flirturi
  • flirturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)