13 definiții pentru fligorn flügelhorn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLIGÓRN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare. – Din germ. Flügelhorn.

FLIGÓRN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare. – Din germ. Flügelhorn.

fligorn sn [At: DICȚ. / Pl: ~uri, (înv) ~oane / E: ger Flügelhorn] Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare.

FLIGÓRN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din alamă și prevăzut cu clape. V. trompetă. Păcat că nu și-a adus Costan fligornul. Ar ieși altfel de cîntec de joc. SADOVEANU, O. V. 499. Clarinetele și fligornul tremură note limpezi. id. ib. VI 226.

FLIGÓRN s.n. Instrument de suflat din alamă, prevăzut cu clape, care se folosește mai ales în fanfare. [Var. flügelhorn s.n. / < germ. Flügelhorn].

FLIGÓRN s. n. instrument de suflat, din alamă, cu clape, asemănător trompetei, dar cu pavilionul mai larg. (< germ. Flügelhorn)

FLIGÓRN, fligornuri, s.n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă.

FLIGÓRN ~uri n. rar Instrument muzical de suflat, având forma unui tub (de alamă), cu un capăt lărgit în formă de pâlnie, prevăzut cu clape sau cu ventile, care emite sunete armonioase. /<germ. Flügelhorn

*fligórn n., pl. urĭ și oarne (germ. flügelhorn, corn cu cheĭ. V. goarnă). Trompetă cu cheĭ, cornet cu pistoane, cu clape.[1]

  1. Posibilă greșeală de tipar în original: fligorn, pl. -oare LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fligorn (< germ. Flügelhorn; it. flicorno; sp. fiscorno) 1. Instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei* dar cu pavilionul* mai larg, prevăzut cu 3-4 ventile*. Este acordat în si bemol, do și mi bemol (există și un f. piccolo acordat în fa). Sunetul său mai aspru decât al cornului* dar mai moale decât cel al trp., a făcut din f. un instr. predilect al fanfarelor (6), unde, alături de trp., deține vocea (2) sopranului (în orch. simf. este utilizat rar, de ex. la Mahler, Hindemith). Ambitusul (1) său este este de o octavă* și 1/2 (mi-si bemol, pentru f. acordat în si bemol). Echiv. germ. Bügelhorn (< fr., engl. bugle). Prin unele caracteristici, corespunde saxhornului* sopr. 2. Denumirea familiei de instr., născută din din f. (1). În afara f. (1), care deține rolul vocii superioare, acestei familii îi aparțin: f. alto (germ. Althorn), f. tenor (germ. Tenorhorn), f. bariton [germ. Baryton (II, 3); v. eufoniu (2)], tuba*, heliconul (2), susafonul*. Spre deosebire de f. (1) și, uneori, de f. alto care au forma trp., celelalte f. au forma tubei.

Intrare: fligorn
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fligorn
  • fligornul
  • fligornu‑
plural
  • fligornuri
  • fligornurile
genitiv-dativ singular
  • fligorn
  • fligornului
plural
  • fligornuri
  • fligornurilor
vocativ singular
plural
flügelhorn substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flügelhorn
  • flügelhornul
  • flügelhornu‑
plural
  • flügelhornuri
  • flügelhornurile
genitiv-dativ singular
  • flügelhorn
  • flügelhornului
plural
  • flügelhornuri
  • flügelhornurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fligorn flügelhorn

  • 1. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Păcat că nu și-a adus Costan fligornul. Ar ieși altfel de cîntec de joc. SADOVEANU, O. V. 499.
      surse: DLRLC
    • Clarinetele și fligornul tremură note limpezi. SADOVEANU, O. VI 226.
      surse: DLRLC

etimologie: