14 definiții pentru fligorn
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLIGORN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare. – Din germ. Flügelhorn.
FLIGORN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare. – Din germ. Flügelhorn.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fligorn sn [At: DICȚ. / Pl: ~uri, (înv) ~oane / E: ger Flügelhorn] Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLIGORN, fligornuri, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din alamă și prevăzut cu clape. V. trompetă. Păcat că nu și-a adus Costan fligornul. Ar ieși altfel de cîntec de joc. SADOVEANU, O. V. 499. Clarinetele și fligornul tremură note limpezi. id. ib. VI 226.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLIGORN s.n. Instrument de suflat din alamă, prevăzut cu clape, care se folosește mai ales în fanfare. [Var. flügelhorn s.n. / < germ. Flügelhorn].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLIGORN s. n. instrument de suflat, din alamă, cu clape, asemănător trompetei, dar cu pavilionul mai larg. (< germ. Flügelhorn)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FLIGORN, fligornuri, s.n. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă.
- sursa: DLRC (1980)
- adăugată de MihaelaStan
- acțiuni
FLIGORN ~uri n. rar Instrument muzical de suflat, având forma unui tub (de alamă), cu un capăt lărgit în formă de pâlnie, prevăzut cu clape sau cu ventile, care emite sunete armonioase. /<germ. Flügelhorn
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*fligórn n., pl. urĭ și oarne (germ. flügelhorn, corn cu cheĭ. V. goarnă). Trompetă cu cheĭ, cornet cu pistoane, cu clape.[1]
- Posibilă greșeală de tipar în original: fligorn, pl. -oare — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLÜGELHORN s.n. v. fligorn.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fligorn s. n., pl. fligornuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fligorn s. n., pl. fligornuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fligorn s. n., pl. fligornuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fligorn
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fligorn (< germ. Flügelhorn; it. flicorno; sp. fiscorno) 1. Instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei* dar cu pavilionul* mai larg, prevăzut cu 3-4 ventile*. Este acordat în si bemol, do și mi bemol (există și un f. piccolo acordat în fa). Sunetul său mai aspru decât al cornului* dar mai moale decât cel al trp., a făcut din f. un instr. predilect al fanfarelor (6), unde, alături de trp., deține vocea (2) sopranului (în orch. simf. este utilizat rar, de ex. la Mahler, Hindemith). Ambitusul (1) său este este de o octavă* și 1/2 (mi-si bemol, pentru f. acordat în si bemol). Echiv. germ. Bügelhorn (< fr., engl. bugle). Prin unele caracteristici, corespunde saxhornului* sopr. 2. Denumirea familiei de instr., născută din din f. (1). În afara f. (1), care deține rolul vocii superioare, acestei familii îi aparțin: f. alto (germ. Althorn), f. tenor (germ. Tenorhorn), f. bariton [germ. Baryton (II, 3); v. eufoniu (2)], tuba*, heliconul (2), susafonul*. Spre deosebire de f. (1) și, uneori, de f. alto care au forma trp., celelalte f. au forma tubei.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fligorn, fligornurisubstantiv neutru
- 1. Instrument muzical de suflat, cu clape, făcut din alamă și folosit mai ales în fanfare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Păcat că nu și-a adus Costan fligornul. Ar ieși altfel de cîntec de joc. SADOVEANU, O. V. 499. DLRLC
- Clarinetele și fligornul tremură note limpezi. SADOVEANU, O. VI 226. DLRLC
-
etimologie:
- Flügelhorn DEX '09 DEX '98 DN