2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLEÁNDRĂ s. f. v. fleandură.

FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. [Var.: fleándră s. f.] – Cf. săs. flander.

FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. [Var.: fleándră s. f.] – Cf. săs. flander.

fleandură sf [At: ȘEZ. V, 73 / V: ~dără, ~dră / Pl: flenduri / E: ns cf săs flender] 1 (Pfm) Obiect de îmbrăcăminte rupt Si: buleandră, fleanță (1), zdreanță. 2 (Arg) Prostituată. 3 (Reg) Așchie de lemn. 4 (Reg) Lovitură cu dosul palmei.

FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. Picioarele lui mari, late, se alăturară, se strînseră unul lîngă altul, ca rușinate de flendurile pline de glod care le înveleau. CAMILAR, N. II 239. Sara, se culca sus, pe patul cizmăriei, între botine, între unelte, între calupuri, și se învălea cu niște flenduri. SADOVEANU, O. III 569. – Variantă: fleándră (CAMILAR, N. II 454) s. f.

FLEÁNDURĂ flénduri f. Obiect de îmbrăcăminte ponosit și rupt; boarfă; buleandră. [G.-D. flendurii] /<săs. flander

fleandură f. sdreanță [Cf. sas. FLINDER-FLANDER, de tot sdrențeros].

fleándură f., pl. flendurĭ (rudă cu buleandră. Cp. cu turc. it. filandra, fr. filandre, filament, ĭarbă care se prinde de corăbiĭ, și cu ceh. sîrb. flandra, pol. fladra, rut. flóndra, fleoarță). Mold. Trans. Buleandră. Fig. Fleoarță. V. bleandă 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fleandură s. f., g.-d. art. flendurii; pl. flenduri

fleándură s. f., g.-d. art. fléndurii; pl. flénduri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLENDURÍ vb. v. găuri, rupe, sfâșia, uza, zdrențui.

flenduri vb. v. GĂURI. RUPE. SFÎȘIA. UZA. ZDRENȚUI.

FLEANDURĂ s. buleandră, cîrpă, otreapă, petică, zdreanță, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandră, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., in Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

flendurí, flenduresc, vb. tranz, refl. – A (se) rupe, a (se) zdrențui, a (se) sfâșia. – Din fleandură.

fleándură, flénduri, s.f. (reg.) 1. zdreanță, haină zdrențuită din care curg petecele. 2. femeie prostituată; buleandră, fleoarță, fleorțotină, fleștură, șuleandră.

fleándură, flenduri, (fleandră), s.f. – 1. Haină ruptă, zdreanță. 2. Prostituată; femeie ușoară: „M-o făcut curvă și fleandură și-n tăte felurile” (Memoria, 2014: 147; Oarța de Sus). – Cf. săs. flander „zdrențuros” (Șăineanu, DEX, MDA).

Intrare: flenduri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flenduri
  • flendurire
  • flendurit
  • flenduritu‑
  • flendurind
  • flendurindu‑
singular plural
  • flendurește
  • flenduriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flenduresc
(să)
  • flenduresc
  • flenduream
  • flendurii
  • flendurisem
a II-a (tu)
  • flendurești
(să)
  • flendurești
  • flendureai
  • flenduriși
  • flenduriseși
a III-a (el, ea)
  • flendurește
(să)
  • flendurească
  • flendurea
  • flenduri
  • flendurise
plural I (noi)
  • flendurim
(să)
  • flendurim
  • flenduream
  • flendurirăm
  • flenduriserăm
  • flendurisem
a II-a (voi)
  • flenduriți
(să)
  • flenduriți
  • flendureați
  • flendurirăți
  • flenduriserăți
  • flenduriseți
a III-a (ei, ele)
  • flenduresc
(să)
  • flendurească
  • flendureau
  • flenduri
  • flenduriseră
Intrare: fleandură
fleandură substantiv feminin
substantiv feminin (F55)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleandură
  • fleandura
plural
  • flenduri
  • flendurile
genitiv-dativ singular
  • flenduri
  • flendurii
plural
  • flenduri
  • flendurilor
vocativ singular
plural
fleandră substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleandră
  • fleandra
plural
  • flendre
  • flendrele
genitiv-dativ singular
  • flendre
  • flendrei
plural
  • flendre
  • flendrelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fleandură, flendurisubstantiv feminin

  • 1. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Picioarele lui mari, late, se alăturară, se strînseră unul lîngă altul, ca rușinate de flendurile pline de glod care le înveleau. CAMILAR, N. II 239. DLRLC
    • format_quote Sara, se culca sus, pe patul cizmăriei, între botine, între unelte, între calupuri, și se învălea cu niște flenduri. SADOVEANU, O. III 569. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.