fleandără sf vz fleandură

fleandră sf vz fleandură

fleandură sf [At: ȘEZ. V, 73 / V: ~dără, ~dră / Pl: flenduri / E: ns cf săs flender] 1 (Pfm) Obiect de îmbrăcăminte rupt Si: buleandră, fleanță (1), zdreanță. 2 (Arg) Prostituată. 3 (Reg) Așchie de lemn. 4 (Reg) Lovitură cu dosul palmei.

FLEANDURĂ (pl. -uri) sf. Sdreanță, haină din care curg petecele: s’au lungit prin flenduri ș’au adormit SAD. [comp. săs. flander „sdrențuit”].

FLEANDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. Picioarele lui mari, late, se alăturară, se strînseră unul lîngă altul, ca rușinate de flendurile pline de glod care le înveleau. CAMILAR, N. II 239. Sara, se culca sus, pe patul cizmăriei, între botine, între unelte, între calupuri, și se învălea cu niște flenduri. SADOVEANU, O. III 569. – Variantă: fleandră (CAMILAR, N. II 454) s. f.

FLEANDURĂ flenduri f. Obiect de îmbrăcăminte ponosit și rupt; boarfă; buleandră. [G.-D. flendurii] /<săs. flander

fleandură f. sdreanță [Cf. sas. FLINDER-FLANDER, de tot sdrențeros].

fleándură f., pl. flendurĭ (rudă cu buleandră. Cp. cu turc. it. filandra, fr. filandre, filament, ĭarbă care se prinde de corăbiĭ, și cu ceh. sîrb. flandra, pol. fladra, rut. flóndra, fleoarță). Mold. Trans. Buleandră. Fig. Fleoarță. V. bleandă 1.

fleandură s. f., g.-d. art. flendurii; pl. flenduri

fleandură s. f., g.-d. art. flendurii; pl. flenduri

fleandură s. f., g.-d. art. flendurii; pl. flenduri

FLENDURI vb. v. găuri, rupe, sfâșia, uza, zdrențui.

flenduri vb. v. GĂURI. RUPE. SFÎȘIA. UZA. ZDRENȚUI.

FLEANDURĂ s. v. cârpă.

FLEANDURĂ s. buleandră, cîrpă, otreapă, petică, zdreanță, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandră, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., in Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.)

flendurí, flenduresc, v.t.r. A (se) rupe, a (se) zdrențui, a (se) sfâșia. – Din fleandură.

flenduri, flenduresc, vb. tranz, refl. – A (se) rupe, a (se) zdrențui, a (se) sfâșia. – Din fleandură.

fleandură, flenduri, s.f. (reg.) 1. zdreanță, haină zdrențuită din care curg petecele. 2. femeie prostituată; buleandră, fleoarță, fleorțotină, fleștură, șuleandră.

fleándură, flenduri, (fleandră), s.f. 1. Haină ruptă, zdreanță. 2. Prostituată; femeie ușoară: „M-o făcut curvă și fleandură și-n tăte felurile” (Memoria, 2014: 147). – Cf. săs. flander „zdrențuros” (Șăineanu, DEX, MDA).

fleandură, flenduri, (fleandră), s.f. – 1. Haină ruptă, zdreanță. 2. Prostituată; femeie ușoară: „M-o făcut curvă și fleandură și-n tăte felurile” (Memoria, 2014: 147; Oarța de Sus). – Cf. săs. flander „zdrențuros” (Șăineanu, DEX, MDA).