2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLECUÍ2, flecuiesc, vb. IV. Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. – Flec + suf. -ui.

FLECUÍ2, flecuiesc, vb. IV. Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. – Flec + suf. -ui.

FLECUÍ1, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. – Et. nec.

FLECUÍ1, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. – Et. nec.

flecui1 vt [At: DA / Pzi: ~esc / E: ger flecken] (Reg) A uda și a murdări cu noroi.

flecui2 vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: flec + -ui] A pune flecuri la încălțăminte.

flecui3 vr [At: ȘEZ. VII, 114 / Pzi: ~esc / E: ns cf fleci, fleciui, flecni, fleșcăi] (Reg) 1 A se muia (la fiert). 2 A se sfărâma. 3 A se moleși. 4 (Fig) A se îmbăta tare. 5 A ninge și a ploua simultan.

FLECUÍ, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărîma. Cum barabulele fierb mai degrabă, ele se flecuiesc. ȘEZ. VII 114. ◊ Fig. Te-ai flecuit, căpitane, la prima decepție. CAMILAR, N. I 157.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flecuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiésc, imperf. 3 sg. flecuiá; conj. prez. 3 să flecuiáscă

flecuí (a se muia, a pune flecuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiésc, imperf. 3 sg. flecuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. flecuiáscă

Intrare: flecui (cizmărie)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flecui
  • flecuire
  • flecuit
  • flecuitu‑
  • flecuind
  • flecuindu‑
singular plural
  • flecuiește
  • flecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flecuiesc
(să)
  • flecuiesc
  • flecuiam
  • flecuii
  • flecuisem
a II-a (tu)
  • flecuiești
(să)
  • flecuiești
  • flecuiai
  • flecuiși
  • flecuiseși
a III-a (el, ea)
  • flecuiește
(să)
  • flecuiască
  • flecuia
  • flecui
  • flecuise
plural I (noi)
  • flecuim
(să)
  • flecuim
  • flecuiam
  • flecuirăm
  • flecuiserăm
  • flecuisem
a II-a (voi)
  • flecuiți
(să)
  • flecuiți
  • flecuiați
  • flecuirăți
  • flecuiserăți
  • flecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • flecuiesc
(să)
  • flecuiască
  • flecuiau
  • flecui
  • flecuiseră
Intrare: flecui (muia)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flecui
  • flecuire
  • flecuit
  • flecuitu‑
  • flecuind
  • flecuindu‑
singular plural
  • flecuiește
  • flecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flecuiesc
(să)
  • flecuiesc
  • flecuiam
  • flecuii
  • flecuisem
a II-a (tu)
  • flecuiești
(să)
  • flecuiești
  • flecuiai
  • flecuiși
  • flecuiseși
a III-a (el, ea)
  • flecuiește
(să)
  • flecuiască
  • flecuia
  • flecui
  • flecuise
plural I (noi)
  • flecuim
(să)
  • flecuim
  • flecuiam
  • flecuirăm
  • flecuiserăm
  • flecuisem
a II-a (voi)
  • flecuiți
(să)
  • flecuiți
  • flecuiați
  • flecuirăți
  • flecuiserăți
  • flecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • flecuiesc
(să)
  • flecuiască
  • flecuiau
  • flecui
  • flecuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flecui (cizmărie)

  • 1. tranzitiv A pune flecuri la încălțăminte.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Flec + sufix -ui.
    surse: DEX '09

flecui (muia)

etimologie: