flebotom sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: fr phlébotome] Specie de țânțar din regiunile mediteraneene sau tropicale, a cărui femelă poate transmite omului, prin înțepătură, diferite boli.

flebotomie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr phlébotomie] (Med) Secționare a unei vene pentru a extrage sânge, a introduce o sondă etc. Si: venesecție.

FLEBOTOM s.m. Specie de țînțar din regiunile mediteraneene sau tropicale, a cărui femelă poate transmite omului, prin înțepare, diverse boli. [< fr. phlébotome].

FLEBOTOMIE s.f. Deschidere a unei vene pentru a lua sînge; venesecție. [Gen. -iei. / < fr. phlebotomie, cf. gr. phleps – venă, tome – tăiere].

FLEBOTOM I. s. m. țânțar din regiunile mediteraneene sau tropicale, care poate transmite omului diverse boli infecțioase. II. s. n. lanțetă folosită în flebotomie. (< fr. phlébotome)

FLEBOTOMIE s. f. incizie a unei vene pentru a lua sânge, a introduce o sondă etc.; venesecție. (< fr. phlébotomie)

FLEBOTOMIE ~i f. Intervenție chirurgicală de deschidere a unei vene. /<fr. phlébotomie

*flebotomíe f. Chir. (vgr. phlebotomia, d. phleps, phlebós, vînă, și témno, taĭ). Chir. Arta de a tăĭa vinele, de a lăsa sînge.

flebotomie s. f., art. flebotomia, g.-d. art. flebotomiei; pl. flebotomii, art. flebotomiile (desp. -mi-i-)

flebotomie s. f., art. flebotomia, g.-d. art. flebotomiei; pl. flebotomii, art. flebotomiile

flebotomie s. f., art. flebotomia, g.-d. art. flebotomiei; pl. flebotomii, art. flebotomiile

FLEBO- „venă, vînă, nervură”. ◊ gr. phleps, phlebos „vînă, venă” > fr. phlébo-, germ. id., engl. id., it. flebo- > rom. flebo-. □ ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție medicală a unei vene; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze nervate; ~for (v. -for), adj., (despre organe vegetale) prevăzut cu vinișoare sau nervuri; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a venelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare grafică a pulsațiilor unei vene; ~lit (v. -lit₁), s. n., concrețiune de calcar a peretelui venos; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în flebologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul sistemului venos; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere patologică a venelor; ~manometrie (v. mano-, v. -metrie₁), s. f., metodă de determinare a presiunii venoase cu ajutorul unui manometru cu apă sau aneroid; ~manometru (v. mano-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea presiunii sîngelui în vene; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a venelor; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie venoasă; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., proces de sclerozare a peretelui venos; ~spasm (v. -spasm), s. n., contracție spasmodică a pereților venelor; ~stază (v. -stază), s. f., încetinire a vitezei de circulație în vene; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în flebotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unei vene; ~tonic (v. -tonic), adj., care întărește tonicitatea pereților venoși; ~trih (v. -trih), adj., cu vene sau cu nervuri păroase.

FLEBOTÓM (< fr., lat.) s. m. Insectă dipteră, asemănătoare cu țânțarul, din regiunile mediteraneană și tropicală (Phlebotomus pappatasii); răspândită și în S României. Transmite la om febra pappataci, leishmanioza, bartoneloza.

FLEBOTOMIE s. (MED.) venesecție.

FLEBOTOMIE s. (MED.) venesecție.