13 definiții pentru fleandură fleandră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fleandură sf [At: ȘEZ. V, 73 / V: ~dără, ~dră / Pl: flenduri / E: ns cf săs flender] 1 (Pfm) Obiect de îmbrăcăminte rupt Si: buleandră, fleanță (1), zdreanță. 2 (Arg) Prostituată. 3 (Reg) Așchie de lemn. 4 (Reg) Lovitură cu dosul palmei.

FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. [Var.: fleándră s. f.] – Cf. săs. flander.

FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. [Var.: fleándră s. f.] – Cf. săs. flander.

FLEÁNDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. Picioarele lui mari, late, se alăturară, se strînseră unul lîngă altul, ca rușinate de flendurile pline de glod care le înveleau. CAMILAR, N. II 239. Sara, se culca sus, pe patul cizmăriei, între botine, între unelte, între calupuri, și se învălea cu niște flenduri. SADOVEANU, O. III 569. – Variantă: fleándră (CAMILAR, N. II 454) s. f.

FLEÁNDURĂ flénduri f. Obiect de îmbrăcăminte ponosit și rupt; boarfă; buleandră. [G.-D. flendurii] /<săs. flander

fleandură f. sdreanță [Cf. sas. FLINDER-FLANDER, de tot sdrențeros].

fleándură f., pl. flendurĭ (rudă cu buleandră. Cp. cu turc. it. filandra, fr. filandre, filament, ĭarbă care se prinde de corăbiĭ, și cu ceh. sîrb. flandra, pol. fladra, rut. flóndra, fleoarță). Mold. Trans. Buleandră. Fig. Fleoarță. V. bleandă 1.

FLEÁNDRĂ s. f. v. fleandură.

FLEÁNDRĂ s. f. v. fleandură.

FLEÁNDRĂ s. f. v. fleandură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fleándură s. f., g.-d. art. fléndurii; pl. flénduri

fleándură s. f., g.-d. art. fléndurii; pl. flénduri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLEÁNDURĂ s. v. cârpă.

FLEANDURĂ s. buleandră, cîrpă, otreapă, petică, zdreanță, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandră, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., in Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fleándură, flénduri, s.f. (reg.) 1. zdreanță, haină zdrențuită din care curg petecele. 2. femeie prostituată; buleandră, fleoarță, fleorțotină, fleștură, șuleandră.

fleándură, flenduri, (fleandră), s.f. – 1. Haină ruptă, zdreanță. 2. Prostituată; femeie ușoară: „M-o făcut curvă și fleandură și-n tăte felurile” (Memoria, 2014: 147; Oarța de Sus). – Cf. săs. flander „zdrențuros” (Șăineanu, DEX, MDA).

Intrare: fleandură
fleandură substantiv feminin
substantiv feminin (F55)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleandură
  • fleandura
plural
  • flenduri
  • flendurile
genitiv-dativ singular
  • flenduri
  • flendurii
plural
  • flenduri
  • flendurilor
vocativ singular
plural
fleandră substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleandră
  • fleandra
plural
  • flendre
  • flendrele
genitiv-dativ singular
  • flendre
  • flendrei
plural
  • flendre
  • flendrelor
vocativ singular
plural