2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLATÁRE, flatări, s. f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. – V. flata.

FLATÁRE, flatări, s. f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. – V. flata.

flatare [At: DA ms / Pl: ~tări / E: flata] 1 Măgulire. 2 Lingușire.

FLATÁRE s.f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. [< flata].

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.

flata vt [At: SEBASTIAN, T. 141 / Pzi: ~tez / E: fr flatter] 1 A măguli. 2 A linguși.

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A măguli. Tejghetarul tînăr și ambițios, flatat în amorul său propriu de atenția «patroanei». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 4/6. Noi, dimpotrivă, ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o, dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287.

FLATÁ vb. I. tr. A măguli; a linguși. [< fr. flatter].

FLATÁ vb. tr. a lăuda peste măsură; a măguli. (< fr. flatter)

A FLATÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința); a linguși; a măguli; a adula. /<fr. flatter

*flatéz v. tr. (fr. flatter, d. germ. de jos flat, plat, turtit). Barb. Lingușesc. Măgulesc. Înfrumusețez: a flata un portret.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flatáre s. f., g.-d. art. flatắrii; pl. flatắri

flatáre s. f., g.-d. art. flatării; pl. flatări

flatá (a ~) vb., ind. prez. 3 flateáză

flatá vb., ind. prez. 1 sg. flatéz, 3 sg. și pl. flateáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLATÁRE s. 1. v. lingușire. 2. v. complimentare. 3. v. compliment.

FLATARE s. 1. lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire, (înv. și reg.) olastiseală, (Munt.) mîglisire, (înv.) îmbunare, îmbunătură, lingușie, lingușitură, măgulitură, (fig.) tămîiere. (~ unui superior.) 2. complimentare, măgulire. (~ orgoliului cuiva.) 3. (concr.) compliment, laudă, măgulire. (E sensibil la ~i.)

FLATÁ vb. 1. v. linguși. 2. v. complimenta.

FLATA vb. 1. a linguși, a măguli, (înv. și reg.) a șutili, (Munt.) a mîglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămîia. (Își ~ superiorii.) 2. a complimenta, a măguli. (Ce-l tot ~ atîta?)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

flatá (flatéz, flatát), vb. – A măguli. Fr. flatter. Este barbarism, chiar dacă apare în texte literare începînd cu primele creații romantice (Gr. Alexandrescu).

Intrare: flatare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flatare
  • flatarea
plural
  • flatări
  • flatările
genitiv-dativ singular
  • flatări
  • flatării
plural
  • flatări
  • flatărilor
vocativ singular
plural
Intrare: flata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flata
  • flatare
  • flatat
  • flatatu‑
  • flatând
  • flatându‑
singular plural
  • flatea
  • flatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flatez
(să)
  • flatez
  • flatam
  • flatai
  • flatasem
a II-a (tu)
  • flatezi
(să)
  • flatezi
  • flatai
  • flatași
  • flataseși
a III-a (el, ea)
  • flatea
(să)
  • flateze
  • flata
  • flată
  • flatase
plural I (noi)
  • flatăm
(să)
  • flatăm
  • flatam
  • flatarăm
  • flataserăm
  • flatasem
a II-a (voi)
  • flatați
(să)
  • flatați
  • flatați
  • flatarăți
  • flataserăți
  • flataseți
a III-a (ei, ele)
  • flatea
(să)
  • flateze
  • flatau
  • flata
  • flataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flatare

etimologie:

  • vezi flata
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

flata

  • exemple
    • Tejghetarul tînăr și ambițios, flatat în amorul său propriu de atenția «patroanei». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 4/6.
      surse: DLRLC
    • Noi, dimpotrivă, ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o, dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287.
      surse: DLRLC

etimologie: