opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLATARE, flatări, s. f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. – V. flata.

FLATARE, flatări, s. f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. – V. flata.

flatare [At: DA ms / Pl: ~tări / E: flata] 1 Măgulire. 2 Lingușire.

FLATARE s.f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. [< flata].

FLATA, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.

FLATA, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.

flata vt [At: SEBASTIAN, T. 141 / Pzi: ~tez / E: fr flatter] 1 A măguli. 2 A linguși.

FLATA, flatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A măguli. Tejghetarul tînăr și ambițios, flatat în amorul său propriu de atenția «patroanei». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 4/6. Noi, dimpotrivă, ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o, dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287.

FLATA vb. I. tr. A măguli; a linguși. [< fr. flatter].

FLATA vb. tr. a lăuda peste măsură; a măguli. (< fr. flatter)

A FLATA ~ez tranz. livr. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința); a linguși; a măguli; a adula. /<fr. flatter

*flatéz v. tr. (fr. flatter, d. germ. de jos flat, plat, turtit). Barb. Lingușesc. Măgulesc. Înfrumusețez: a flata un portret.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

flatare s. f., g.-d. art. flatării; pl. flatări

flatare s. f., g.-d. art. flatării; pl. flatări

flatare s. f., g.-d. art. flatării; pl. flatări

flata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. flatez, 3 flatează; conj. prez. 1 sg. să flatez, 3 să flateze

flata (a ~) vb., ind. prez. 3 flatează

flata vb., ind. prez. 1 sg. flatez, 3 sg. și pl. flatează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLATARE s. 1. v. lingușire. 2. v. complimentare. 3. v. compliment.

FLATARE s. 1. lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire, (înv. și reg.) olastiseală, (Munt.) mîglisire, (înv.) îmbunare, îmbunătură, lingușie, lingușitură, măgulitură, (fig.) tămîiere. (~ unui superior.) 2. complimentare, măgulire. (~ orgoliului cuiva.) 3. (concr.) compliment, laudă, măgulire. (E sensibil la ~i.)

FLATA vb. 1. v. linguși. 2. v. complimenta.

FLATA vb. 1. a linguși, a măguli, (înv. și reg.) a șutili, (Munt.) a mîglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămîia. (Își ~ superiorii.) 2. a complimenta, a măguli. (Ce-l tot ~ atîta?)

A flata ≠ a jigni

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

flata (flatez, flatat), vb. – A măguli. Fr. flatter. Este barbarism, chiar dacă apare în texte literare începînd cu primele creații romantice (Gr. Alexandrescu).

Intrare: flatare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flatare
  • flatarea
plural
  • flatări
  • flatările
genitiv-dativ singular
  • flatări
  • flatării
plural
  • flatări
  • flatărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: flata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flata
  • flatare
  • flatat
  • flatatu‑
  • flatând
  • flatându‑
 singular plural
  • flatează
  • flatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flatez
 (să)
  • flatez
  • flatam
  • flatai
  • flatasem
a II-a (tu)
  • flatezi
 (să)
  • flatezi
  • flatai
  • flatași
  • flataseși
a III-a (el, ea)
  • flatează
 (să)
  • flateze
  • flata
  • flată
  • flatase
plural I (noi)
  • flatăm
 (să)
  • flatăm
  • flatam
  • flatarăm
  • flataserăm
  • flatasem
a II-a (voi)
  • flatați
 (să)
  • flatați
  • flatați
  • flatarăți
  • flataserăți
  • flataseți
a III-a (ei, ele)
  • flatează
 (să)
  • flateze
  • flatau
  • flatară
  • flataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flatare, flatărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi flata DEX '09 DEX '98 DN

flata, flatezverb

  • 1. Adula, complimenta, linguși, măguli. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: adula complimenta linguși măguli antonime: jigni
    • format_quote Tejghetarul tînăr și ambițios, flatat în amorul său propriu de atenția «patroanei». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 4/6. DLRLC
    • format_quote Noi, dimpotrivă, ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o, dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.