2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLANCÁ, flanchez, vb. I. Tranz. 1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități militare; a ataca dintr-o parte. ♦ Fig. A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta. – Din fr. flanquer.

FLANCÁ, flanchez, vb. I. Tranz. 1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități militare; a ataca dintr-o parte. ♦ Fig. A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta. – Din fr. flanquer.

flanca vt [At: DICȚ. / Pzi: ~nchez / E: fr flanquer] 1 A apăra flancul unei unități militare. 2 (Mil) A ataca dintr-o parte. 3 (Fig) A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 4 (D. un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta.

FLANCÁ, flanchez, vb. I. Tranz. (Mil.; franțuzism) A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități. Vom face aci un post înaintat, Un post ascuns pentru flancat. CAMIL PETRESCU, V. 37. ♦ Fig. A însoți pe cineva (pentru a-l apăra).

FLANCÁ vb. I. tr. 1. A apăra, a susține din flanc. ♦ (Fig.) A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini lateral, a mărgini de o parte și de alta. [< fr. flanquer].

FLANCÁ vb. tr. 1. a apăra, a susține din flanc. ◊ (fig.) a însoți pe cineva (pentru a-l păzi). ◊ a trage asupra flancului unei (sub)unități dintr-o direcție perpendiculară pe direcția sa de acțiune. 2. (despre un grup de clădiri) a mărgini lateral. (< fr. flanquer)

A FLANCA ~chéz tranz. 1) (unități militare) A apăra din flanc. 2) fig. (persoane) A însoți, mergând alături. 3) (clădiri, monumente etc.) A mărgini din flancuri. /<fr. flanguer

*flanchéz, a -cá v. tr. (fr. flanquer). Arm. Apăr pin fortificațiunĭ așezate în față saŭ pe flancurĭ: a flanca o redută. Sprijin, susțin din coaste orĭ din dos. – Și flăncuĭesc (după rus.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flancá (a ~) vb., ind. prez. 3 flancheáză

flancá vb., ind. prez. 1 sg. flanchéz, 3 sg. și pl. flancheáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FLANCĂ, I., ard. (C Cos II 498).

Intrare: flanca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flanca
  • flancare
  • flancat
  • flancatu‑
  • flancând
  • flancându‑
singular plural
  • flanchea
  • flancați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flanchez
(să)
  • flanchez
  • flancam
  • flancai
  • flancasem
a II-a (tu)
  • flanchezi
(să)
  • flanchezi
  • flancai
  • flancași
  • flancaseși
a III-a (el, ea)
  • flanchea
(să)
  • flancheze
  • flanca
  • flancă
  • flancase
plural I (noi)
  • flancăm
(să)
  • flancăm
  • flancam
  • flancarăm
  • flancaserăm
  • flancasem
a II-a (voi)
  • flancați
(să)
  • flancați
  • flancați
  • flancarăți
  • flancaserăți
  • flancaseți
a III-a (ei, ele)
  • flanchea
(să)
  • flancheze
  • flancau
  • flanca
  • flancaseră
Intrare: Flancă
Flancă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Flancă
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flanca

  • 1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unități militare; a ataca dintr-o parte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Vom face aci un post înaintat, Un post ascuns pentru flancat. CAMIL PETRESCU, V. 37.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A însoți pe cineva (pentru a-l păzi).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: însoți
    • 1.2. A trage asupra flancului unei (sub)unități dintr-o direcție perpendiculară pe direcția sa de acțiune.
      surse: MDN '00
  • 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: mărgini

etimologie: