11 definiții pentru flanșă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLÁNȘĂ, flanșe, s. f. 1. Bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin șuruburi, cu o altă piesă. 2. Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă în prelungire sau de ramificație a unor piese, conducte etc. – Din germ. Flansche.

FLÁNȘĂ, flanșe, s. f. 1. Bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin șuruburi, cu o altă piesă. 2. Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă în prelungire sau de ramificație a unor piese, conducte etc. – Din germ. Flansche.

flanșă sf [At: lOANOVICI, TEHN. / Pl: ~șe / E: ger Flansche] 1 Bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin șuruburi, cu o altă piesă. 2 Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă în prelungire sau de ramificație a unor piese, conducte etc.

FLÁNȘĂ, flanșe, s. f. Piesă plată care servește la îmbinarea de prelungire sau de ramificație a diferite piese, conducte etc. Îmbinarea țevilor se poate face prin sudură, prin manșoane și prin flanșe.

FLÁNȘĂ s.f. Piesă de legătură, folosită, de obicei în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc. [< germ. Flansch].

FLANȘĂ s. f. 1. element de asamblare în formă de placă, folosit în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc. 2. bordură la capătul unei piese, organ de legătură, prin șuruburi, cu altă piesă. (< germ. Flansche)

FLÁNȘĂ ~e f. Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă a altor piese. /<germ. Flansche


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flánșă s. f., art. flánșa, g.-d. art. flánșei; pl. flánșe

flánșă s. f., art. flánșa, g.-d. art. flánșei; pl. flánșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLANȘĂ s. (TEHN.) bridă. (~ pentru solidarizarea unor piese.)

Intrare: flanșă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flanșă
  • flanșa
plural
  • flanșe
  • flanșele
genitiv-dativ singular
  • flanșe
  • flanșei
plural
  • flanșe
  • flanșelor
vocativ singular
plural

flanșă

  • 1. Bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin șuruburi, cu o altă piesă.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă în prelungire sau de ramificație a unor piese, conducte etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bridă attach_file un exemplu
    exemple
    • Îmbinarea țevilor se poate face prin sudură, prin manșoane și prin flanșe.
      surse: DLRLC

etimologie: