FLAGEL, (1, 2) flageluri, s. n., (3, 4) flageli, s. m. 1. S. n. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 2. S. n. Fig. Calamitate, dezastru; spec. boală, epidemie, molimă. 3. S. m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare și la spermatozoizi care servește ca organ de locomoție. 4. S. m. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. [Pl. și: (n.) flagele] – Din lat. flagellum.

flagel [At: MAIORESCU, D. IV, 482 / Pl: (1-4) ~uri, ~e sn, (5-6) ~i sm / E: lat flagellum] 1 sn (Rar) Bici. 2 sn (Rar) Mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 3 sn (Fig) Calamitate. 4 sn (Fig; spc) Epidemie. 5 sm (Blg) Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare și la spermatozoizi care servește ca organ de locomoție. 6 sm (Bot) Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an.

FLAGEL, (1, 2) flageluri, s. n., (3, 4) flageli, s. m. 1. S. n. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 2. S. n. Fig. Calamitate, dezastru; spec. boală, epidemie, molimă. 3. S. m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare și la spermatozoizi care servește ca organ de locomoție. 4. S. m. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. [Pl. și: flagele] – Din lat. flagellum.

FLAGEL s.n. 1. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (Fig.) Nenorocire mare, dezastru, calamitate, molimă, boală. // s.m. 1. Prelungire protoplasmatică filamentoasă cu ajutorul căreia anumite celule (protozoare, spermatozoizi etc.) se mișcă într-un mediu lichid. 2. Excrescență care ia naștere din tulpină și se extinde la suprafața pămîntului, dînd frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an. [< lat., fr. flagellum].

FLAGEL I. s. n. 1. (ant.) bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (fig.) nenorocire mare, dezastru, calamitate, boală. II. s. m. 1. filament mobil, la unele protozoare și spermatozoizi, la unele celule ori gameți (la alge) ca organ de locomoție. 2. tulpină secundară, uneori floriferă. ◊ ramură filiformă (la briofite). (< fr. flagelle, lat. flagellum)

FLAGEL² ~i m. 1) Filament mobil care servește drept organ locomotor la unele protozoare și la spermatozoizi. 2) Excrescență care crește din tulpină și se întinde la suprafața solului. /<lat. flagellum

flagel² (bot.^[1], zool.) s. m., pl. flageli modificată

flagel¹ (bot., zool.) s. m., pl. flageli

flagel (zool., bot.) s. m., pl. flageli

FLAGELI- „flagel, flagelat”. ◊ L. flagellum „mlădiță, nuia, bici” > fr. flagelli-, engl. id. > rom. flageli-. □ ~fer (v. -fer), adj., prevăzut cu flagel; ~form (v. -form), adj., în formă de bici sau de flagel.