8 definiții pentru flămânzare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLĂMÂNZÁRE, flămânzări, s. f. (Reg.; la unele animale) Partea scobită a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert. – Flămânzi (pl. lui flămând) + suf. -are.

FLĂMÂNZÁRE, flămânzări, s. f. (Reg.; la unele animale) Partea scobită a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert. – Flămânzi (pl. lui flămând) + suf. -are.

flămânzare sf [At: CALENDARIU (1814) 164 / Pl: ~zări / E: flămânzi (pll flămând) + -are] (Reg; la unele animale) Partea scobită a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului Si: (reg) flămând (6), deșert, bărdăhan.

FLĂMÎNZÁRE, flămînzări, s. f. (Regional) Parte a corpului animalelor care se află între pulpa piciorului dinapoi și coaste, formînd o adîncitură; deșert.

flămînzáre f., pl. ărĭ. Rar. Deșertu (adîncătura) pînteceluĭ la vite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flămânzáre (reg.) s. f., g.-d. art. flămânzắrii; pl. flămânzắri

flămânzáre s. f., g.-d. art. flămânzării; pl. flămânzări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLĂMÎNZARE s. (ANAT.) deșert, (pop.) bărdăhan, (prin Ban.) slabină. (~ la animalele rumegătoare.)

Intrare: flămânzare
flămânzare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flămânzare
  • flămânzarea
plural
  • flămânzări
  • flămânzările
genitiv-dativ singular
  • flămânzări
  • flămânzării
plural
  • flămânzări
  • flămânzărilor
vocativ singular
plural

flămânzare

etimologie:

  • Flămânzi (pluralul lui flămând) + sufix -are.
    surse: DEX '09 DEX '98