10 definiții pentru fizioterapie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIZIOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament medical cu ajutorul agenților fizici (aer, lumină, apă, electricitate etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiothérapie.

FIZIOTERAPÍE s. f. Metodă de tratament medical cu ajutorul agenților fizici (aer, lumină, apă, electricitate etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiothérapie.

fizioterapie sf [At: LTR / P: ~zi-o~ / Pl: ~ii / E: fr physiotherapie] Metodă de tratament medical cu ajutorul agenților fizici (aer, lumină, apă, electricitate etc.).

FIZIOTERAPÍE s. f. Tratament medical cu ajutorul agenților fizici naturali (lumină, apă, căldură etc.). – Pronunțat: -zi-o-.

FIZIOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament medical făcut cu ajutorul agenților fizici naturali. [Gen. -iei. / < fr. physiothérapie, cf. gr. physis – natură, therapeia – tratament].

FIZIOTERAPÍE s. f. tratament medical cu ajutorul agenților fizici naturali. (< fr. physiothérapie)

FIZIOTERAPÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu metodele de tratare a bolilor cu ajutorul agenților fizici. [Art. fizioterapia; G.-D. fizioterapiei; Sil. -pi-e] /<fr. physiothérapie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fizioterapíe (-zi-o-) s. f., art. fizioterapía, g.-d. fizioterapíi, art. fizioterapíei

fizioterapíe s. f. (sil. -zi-o-), art. fizioterapía, g.-d. fizioterapíi, art. fizioterapíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FIZIO- „natură, cauze naturale, vital, fizic, fiziologic”. ◊ gr. physis „natură” > fr. physio-, germ. id., engl. id., it. fisio- > rom. fizio-.~crat (v. -crat), s. m. și f., adept al fiziocrației; ~crație (v. -crație), s. f., doctrină economică burgheză care susține că munca agricolă ar constitui unica sursă de bogăție; ~gen (v. -gen1), adj., (despre boli) care este determinat de leziuni fizice; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a activităților vitale; sin. fiziogenie; ~genie (v. -genie1), s. f., fiziogeneză*; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., studiu geografic al mișcărilor și variațiilor atmosferice, hidrologice etc., care au loc la suprafața pămîntului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în fiziografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., știință care studiază caracteristicile exterioare ale globului terestru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fiziologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază funcțiile organismului viu, animal sau vegetal; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a capacității fiziologice a unor funcții organice, în vederea aprecierii dezvoltării fizice; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea trăsăturilor feței care determină expresia ei particulară; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare fiziologică provocată de diverși factori fizici, chimici, mecanici, nutriționali, genetici etc.; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. și f., specialist în fiziopatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., 1. Ramură a medicinii care studiază fiziologia organismului în timpul unei boli. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul mecanismelor de producere a bolilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., ramură a terapeuticii generale care folosește agenți fizici naturali ca apa, aerul, lumina și băile.

Intrare: fizioterapie
  • silabație: fi-zi-o- info
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fizioterapie
  • fizioterapia
plural
genitiv-dativ singular
  • fizioterapii
  • fizioterapiei
plural
vocativ singular
plural

fizioterapie

  • 1. Metodă de tratament medical cu ajutorul agenților fizici (aer, lumină, apă, electricitate etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: