FIZIOPATOLOGIE s. f. Ramură a medicinei care studiază modul de producere a bolilor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologie.

fiziopatologie sf [At: DEX / P: ~zi-o~ / Pl: ~ii / E: fr physiopathologie] Ramură a medicinei care studiază modul de producere a bolilor.

FIZIOPATOLOGIE s. f. Ramură a medicinii care studiază modul de producere a bolilor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologie.

FIZIOPATOLOGIE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul fiziologiei organismului în timpul bolii. [Gen. -iei. / < fr. physiopathologie].

FIZIOPATOLOGIE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază fiziologia organismului în timpul bolii. 2. disciplină care studiază mecanismele de producere a bolilor. (< fr. physiopathologie)

FIZIOPATOLOGIE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul disfuncțiilor organismului în timpul bolii. [Art. fiziopatologia; G.-D. fiziopatologiei; Sil. -zi-o-] /<fr. physiopathologie

fiziopatologie (desp. -zi-o-) s. f., art. fiziopatologia, g.-d. fiziopatologii, art. fiziopatologiei

fiziopatologie (-zi-o-) s. f., art. fiziopatologia, g.-d. fiziopatologii, art. fiziopatologiei

fiziopatologie s. f. (sil. -zi-o-) → patologie

fiziopatologie

FIZIO- „natură, cauze naturale, vital, fizic, fiziologic”. ◊ gr. physis „natură” > fr. physio-, germ. id., engl. id., it. fisio- > rom. fizio-. □ ~crat (v. -crat), s. m. și f., adept al fiziocrației; ~crație (v. -crație), s. f., doctrină economică burgheză care susține că munca agricolă ar constitui unica sursă de bogăție; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre boli) care este determinat de leziuni fizice; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a activităților vitale; sin. fiziogenie; ~genie (v. -genie₁), s. f., fiziogeneză*; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., studiu geografic al mișcărilor și variațiilor atmosferice, hidrologice etc., care au loc la suprafața pămîntului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în fiziografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., știință care studiază caracteristicile exterioare ale globului terestru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fiziologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază funcțiile organismului viu, animal sau vegetal; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a capacității fiziologice a unor funcții organice, în vederea aprecierii dezvoltării fizice; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea trăsăturilor feței care determină expresia ei particulară; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare fiziologică provocată de diverși factori fizici, chimici, mecanici, nutriționali, genetici etc.; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. și f., specialist în fiziopatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., 1. Ramură a medicinii care studiază fiziologia organismului în timpul unei boli. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul mecanismelor de producere a bolilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., ramură a terapeuticii generale care folosește agenți fizici naturali ca apa, aerul, lumina și băile.