FIZIOLOG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

FIZIOLOGIE s. f. Ramură a biologiei care studiază funcțiile organismului viu (animal sau vegetal). ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologie.

fisiologie sf vz fiziologie

fiziolog, ~ă smf [At: DA ms / P: ~zi-o~ / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr physiologue] 1 Persoană care se ocupă cu fiziologia (1) Si: (rar) fiziologist (1). 2 Specialist în fiziologie (1) Si: (rar) fiziologist (2).

fiziologie sf [At: GHEREA, ST. CR. I 53 / S și: (înv) fisi~ / P: ~zi-o~ / Pl: ~ii / E: fr physiologie] 1 Ramură a biologiei care studiază funcțiile organismului viu (animal sau vegetal). 2 Manual care cuprinde elementele fundamentale ale fiziologiei (1).

*FIZIOLOG sm. Cel ce se ocupă de fiziologie [fr.].

*FIZIOLOGIE sf. 1 Știința care se ocupă cu studiul fenomenelor vieții și a funcțiunilor organice la animale și la vegetale ¶ 2 Scriere, carte în care se tratează această știință [fr.].

*FIZIOLOGIST sm. = FIZIOLOG [fr.].

FIZIOLOG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

FIZIOLOGIE s. f. Ramură a biologiei care studiază funcțiile organismului viu (animal sau vegetal). ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologie.

FIZIOLOG, fiziologi, s. m. Persoană care se ocupă cu fiziologia. – Pronunțat: -zi-o-.

FIZIOLOGIE s. f. Ramură a biologiei care studiază funcțiile organelor și fenomenele vieții la animale și la vegetale. În lingvistica sovietică, concepția general acceptată consideră fonetica o ramură a lingvisticii, care se servește, ca de științe auxiliare, de fiziologie și acustică. L. ROM. 1953, nr. 3, 19. Anatomia și fiziologia, privind pe om ca pe una din verigile nesfîrșitului lanț al fenomenelor naturii, ajută dezvoltarea concepțiilor științifice, – materialist-dialectice, care ne descătușează de superstiții și misticism. ANATOMIA 6. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. ◊ Fig. Prologul cu care începe cartea... este un studiu psihologic și scrierea în totalitatea ei o fiziologie. GHICA, S. A. 80. – Pronunțat: -zi-o-.

FIZIOLOG, fiziolologi, s. m. Persoană care se ocupă cu fiziologia. [Pr.: -zi-o-] – Fr. physiologue (< gr.).

FIZIOLOGIE s. f. Ramură a biologiei care studiază funcțiile organelor și fenomenele vieții la animale și la vegetale. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei științe. [Pr.: -zi-o-] – Fr. physiologie (< gr.).

FIZIOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziologie; fiziologist. [Cf. germ. Physiologe, fr. physiologue].

FIZIOLOGIE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul funcțiilor organismului animal și vegetal. [Gen. -iei. / < fr. physiologie, cf. gr. physis – natură, logos – studiu].

FIZIOLOG, -Ă s. m. f. specialist în fiziologie; fiziologist. (< fr. physiologue)

FIZIOLOGIE s. f. 1. știință care studiază funcțiile vitale ale organismului animal și vegetal. 2. specie literară care își propune observarea și studierea obiectivă a unui caracter (1), a unei situații semnificative. (< fr. physiologie)

FIZIOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în fiziologie. /<fr. physiologue

FIZIOLOGIE ~i f. 1) Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul proceselor ce au loc în organismele vii. ~a omului. ~a plantelor. 2) Totalitate a funcțiilor vitale din organism. [Art. fiziologia; G.-D. fiziologiei; Sil. -gi-e] /<fr. physiologie

fiziologie f. știința fenomenelor vieții, a funcțiunilor organelor la om și la vegetale.

*fiziológ, -oágă s. (vgr. physiológos). Care se ocupă de fiziologie. – Fals -gíst.

*fiziologíe f. (vgr. physiología, d. phýsis, natură, și -logie). Știința care tratează despre vĭață și funcțiunile organice pin care se manifestă ĭa. Carte care cuprinde această știință. Fiziologia sunetelor, fonetica.

fiziolog (desp. -zi-o-) s. m., pl. fiziologi

fiziologie (desp. -zi-o-) s. f., art. fiziologia, g.-d. fiziologii, art. fiziologiei

fiziolog (-zi-o-) s. m., pl. fiziologi

fiziologie (-zi-o-) s. f., art. fiziologia, g.-d. fiziologii, art. fiziologiei

fiziolog s. m. (sil. -zi-o-), pl. fiziologi

fiziologie s. f. (sil. -zi-o-), art. fiziologia, g.-d. fiziologii, art. fiziologiei

fiziologie.

FIZIO- „natură, cauze naturale, vital, fizic, fiziologic”. ◊ gr. physis „natură” > fr. physio-, germ. id., engl. id., it. fisio- > rom. fizio-. □ ~crat (v. -crat), s. m. și f., adept al fiziocrației; ~crație (v. -crație), s. f., doctrină economică burgheză care susține că munca agricolă ar constitui unica sursă de bogăție; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre boli) care este determinat de leziuni fizice; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a activităților vitale; sin. fiziogenie; ~genie (v. -genie₁), s. f., fiziogeneză*; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., studiu geografic al mișcărilor și variațiilor atmosferice, hidrologice etc., care au loc la suprafața pămîntului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în fiziografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., știință care studiază caracteristicile exterioare ale globului terestru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fiziologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază funcțiile organismului viu, animal sau vegetal; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a capacității fiziologice a unor funcții organice, în vederea aprecierii dezvoltării fizice; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea trăsăturilor feței care determină expresia ei particulară; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare fiziologică provocată de diverși factori fizici, chimici, mecanici, nutriționali, genetici etc.; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. și f., specialist în fiziopatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., 1. Ramură a medicinii care studiază fiziologia organismului în timpul unei boli. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul mecanismelor de producere a bolilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., ramură a terapeuticii generale care folosește agenți fizici naturali ca apa, aerul, lumina și băile.

FIZIOLOGIE (< fr. pfysiologie; cf. gr. physis, natură și logos, vorbire) Termen folosit pentru scrierile în al căror cuprins este studiat un anumit tip reprezentativ al unei categorii sociale, prin realizarea portretului fizic și mai ales moral. Fiziologiile au constituit o adevărată modă în literatura apuseană din secolul al XIX-lea și au fost cultivate și de scriitorii noștri din generația de la 1848. Exemple: Fiziologia provincialului de H. Monnier, Fiziologia căsătoriei de H. de Balzac în literatura franceză, iar în literatura noastră, Fiziologia provințialului de C. Negruzzi, Fiziologia poetului de I.H. Rădulescu. Ex. fiziologia boierului „ținutaș” descris de C. Negruzzi într-o manieră caricaturală în Fiziologia provințialului: „Provințialul umblă încotoșmănat într-o grozavă șubă de urs; poartă arnăut în coada droșcii, înarmat cu un ciubuc încălăfat și lulea ferecată cu argint; șuba de urs, arnăutul și ciubucul sînt cele trei neapărate elemente ale boierului ținutaș: fără ele nu se vede nicăieri. Figura lui e lesne de cunoscut: cele mai adese este gros și gras, are fața înflorită, favoriți tufoși și mustăți răsucite... un nu știu ce, în sfîrșit, care te face să rîzi cum îl zărești.” (C. NEGRUZZI, Scrisori de la un prieten)

FIZIOLOGUL, manual popular de zoologie și morală. Cuprinde o suită de povestiri, în care diferite animale, reale sau imaginare, simbolizează viciile și virtuțile. Alcătuit în Egipt (sec. 2), s-a răspândit apoi în Bizanț și în literaturile occidentale sub forma bestiariilor (1). Cea mai veche traducere românească păstrată datează din 1693, într-o copie făcută de Costea dascălul din Șcheii Brașovului.

FIZIOLOG s. (rar) fiziologist.

FIZIOLOG s. (rar) fiziologist.