FIZIOLÓG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

fiziolog, ~ă smf [At: DA ms / P: ~zi-o~ / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr physiologue] 1 Persoană care se ocupă cu fiziologia (1) Si: (rar) fiziologist (1). 2 Specialist în fiziologie (1) Si: (rar) fiziologist (2).

FIZIOLÓG, -Ă, fiziologi, -ge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu fiziologia, specialist în fiziologie; fiziologist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiologue.

FIZIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziologie; fiziologist. [Cf. germ. Physiologe, fr. physiologue].

FIZIOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în fiziologie; fiziologist. (< fr. physiologue)

FIZIOLÓG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în fiziologie. /<fr. physiologue

*fiziológ, -oágă s. (vgr. physiológos). Care se ocupă de fiziologie. – Fals -gíst.

fiziológă (rar) (-zi-o-) s. f., g.-d. art. fiziológei; pl. fiziológe

fiziológă s. f. (sil. -zi-o-), g.-d. art. fiziológei; pl. fiziológe

FIZIOLÓG s. (rar) fiziologist.

FIZIOLOG s. (rar) fiziologist.

FIZIO- „natură, cauze naturale, vital, fizic, fiziologic”. ◊ gr. physis „natură” > fr. physio-, germ. id., engl. id., it. fisio- > rom. fizio-. □ ~crat (v. -crat), s. m. și f., adept al fiziocrației; ~crație (v. -crație), s. f., doctrină economică burgheză care susține că munca agricolă ar constitui unica sursă de bogăție; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre boli) care este determinat de leziuni fizice; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a activităților vitale; sin. fiziogenie; ~genie (v. -genie₁), s. f., fiziogeneză*; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., studiu geografic al mișcărilor și variațiilor atmosferice, hidrologice etc., care au loc la suprafața pămîntului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în fiziografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., știință care studiază caracteristicile exterioare ale globului terestru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fiziologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază funcțiile organismului viu, animal sau vegetal; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a capacității fiziologice a unor funcții organice, în vederea aprecierii dezvoltării fizice; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea trăsăturilor feței care determină expresia ei particulară; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare fiziologică provocată de diverși factori fizici, chimici, mecanici, nutriționali, genetici etc.; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. și f., specialist în fiziopatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., 1. Ramură a medicinii care studiază fiziologia organismului în timpul unei boli. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul mecanismelor de producere a bolilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., ramură a terapeuticii generale care folosește agenți fizici naturali ca apa, aerul, lumina și băile.