12 definiții pentru fixitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIXITÁTE s. f. Starea, caracterul, însușirea a ceea ce este fix; nemișcare, neclintire; imobilitate; stabilitate. – Din fr. fixité.

FIXITÁTE s. f. Starea, caracterul, însușirea a ceea ce este fix; nemișcare, neclintire; imobilitate; stabilitate. – Din fr. fixité.

fixitate sf [At: MAIORESCU, D. I, 369 / Pl: ~tăți / E: fr fixité] 1 Imobilitate. 2 Stabilitate.

FIXITÁTE s. f. Starea, caracterul a tot ceea ce este fix; imobilitate, imuabilitate. Alți pești așteaptă încremeniți, paralizați, deși presimt parcă, în îngrozitoarea lor fixitate, ce are să li se întîmple. BOGZA, C. O. 303. Ochii ei pierdeau cu-ncetul fixitatea lor grozavă. MACEDONSKI, O. I 87.

FIXITÁTE s.f. Stare, caracter a tot ceea ce este fix; imobilitate, nemișcare, înțepeneală, imuabilitate. [Cf. fr. fixité].

FIXITÁTE s. f. stare, caracter a ceea ce este fix; imobilitate, nemișcare. (< fr. fixité)

FIXITÁTE f. Caracter fix; stabilitate. /<fr. fixité

*fixitáte f. (d. fix; fr. fixité). Calitatea de a fi fix: fixitatea priviriĭ. Chim. Proprietatea corpurilor care nu se volatilizează pin mijloacele ordinare. Fig. Starea lucrurilor care nu se schimbă: fixitatea ideilor, opiniunilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fixitáte s. f., g.-d. art. fixitắții

fixitáte s. f., g.-d. art. fixității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIXITÁTE s. 1. v. imobilitate. 2. imobilitate, neclintire, nemișcare, stabilitate. (~ unor dune.) 3. imobilitate, înțepeneală, rigiditate. (~ privirii.)

FIXITATE s. 1. imobilitate, inerție, neclintire, nemișcare, nemobilitate. (Stare de ~ a unui corp.) 2. imobilitate, neclintire, nemișcare, stabilitate. (~ unor dune.) 3. imobilitate, înțepeneală, rigiditate. (~ privirii.)

Intrare: fixitate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fixitate
  • fixitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • fixități
  • fixității
plural
vocativ singular
plural

fixitate

etimologie: