9 definiții pentru înțepeneală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNȚEPENEALĂ s. f. Stare a unui lucru sau a unei ființe țepene; înțepenire. – înțepeni + suf. -eală.
înțepeneală sf [At: COSTINESCU / Pl: ~neli / E: înțepeni + -eală] 1-8 Înțepenire (1-7, 9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNȚEPENEALĂ s. f. (Rar) Stare a unui lucru sau a unei ființe țepene; înțepenire. – Înțepeni + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNȚEPENEALĂ s. f. (Rar) Starea unui lucru sau a unei ființe țepene; înțepenire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înțepeneală s. f., g.-d. art. înțepenelii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înțepeneală s. f., g.-d. art. înțepenelii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înțepeneală s. f., g.-d. art. înțepenelii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNȚEPENEALĂ s. 1. v. înțepenire. 2. v. fixitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNȚEPENEALĂ s. 1. înțepenire. (Senzație de ~.) 2. fixitate, imobilitate, rigiditate. (~ privirii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F54) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
înțepeneală, înțepenelisubstantiv feminin
- 1. Stare a unui lucru sau a unei ființe țepene. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fixitate imobilitate rigiditate înțepenire
etimologie:
- Înțepeni + sufix -eală. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.