13 definiții pentru firimitură firmitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).

FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).

firimitu sf [At: NEGRUZZI, S. I, 253 / V: fărâmăt~, fărâm~, firmăt~, firm~ / Pl: ~ri / E: fărâmă + -ătură (după fir)] 1 Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea. 2 (Pgn) Bucată foarte mică dintr-un aliment.

FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică foarte mică de pîine rămasă după ce se taie sau se rupe pîinea; p. ext. bucățică foarte mică dintr-un aliment; fărîmă. V. fărîmătură. Întinse brațul, arătînd un ogor îngust ca o fășie... Cum trăiește stăpînul acelui ogor? Are pe dînsul o cămașă ca lumea? Are la casa lui o firimitură de pîne? CAMILAR, TEM. 8. Mama, însă, a ținut să mă convingă, în timp ce aduna firimiturile de pe masă, că nu se întîmplase nimic deosebit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 75. Furnicile strîng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură. DELAVRANCEA, T. 62.

FIRIMITÚRĂ ~i f. Bucățică foarte mică de pâine (sau din alt aliment). [G.-D. firimiturii] /fărâmă + suf. ~ătură

FIRMITÚRĂ s. f. v. firimitură.

fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr’o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

firimitúră s. f., g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri

firimitúră s. f., g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIRIMITÚRĂ s. fărâmă, (reg.) fărâmătură, sfărâmă. (A adunat ~ile de pâine de pe masă.)

FIRIMITU s. fărîmă, (reg.) fărîmătură, sfărîmă. (A adunat ~ile de pîine de pe masă.)

Intrare: firimitură
firimitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firimitu
  • firimitura
plural
  • firimituri
  • firimiturile
genitiv-dativ singular
  • firimituri
  • firimiturii
plural
  • firimituri
  • firimiturilor
vocativ singular
plural
firmitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firmitu
  • firmitura
plural
  • firmituri
  • firmiturile
genitiv-dativ singular
  • firmituri
  • firmiturii
plural
  • firmituri
  • firmiturilor
vocativ singular
plural

firimitură firmitură

  • 1. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea.
    exemple
    • Întinse brațul, arătînd un ogor îngust ca o fășie... Cum trăiește stăpînul acelui ogor? Are pe dînsul o cămașă ca lumea? Are la casa lui o firimitură de pîne? CAMILAR, TEM. 8.
      surse: DLRLC
    • Mama, însă, a ținut să mă convingă, în timp ce aduna firimiturile de pe masă, că nu se întîmplase nimic deosebit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 75.
      surse: DLRLC
    • Furnicile strîng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură. DELAVRANCEA, T. 62.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Bucată foarte mică dintr-un aliment.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Fărâmă + sufix -ătură (după fir).
    surse: DEX '09 DEX '98