opțiuni
  • info

16 definiții pentru firimitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIRIMITURĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitură s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).

FIRIMITURĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitură s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).

firimitură sf [At: NEGRUZZI, S. I, 253 / V: fărâmăt~, fărâm~, firmăt~, firm~ / Pl: ~ri / E: fărâmă + -ătură (după fir)] 1 Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea. 2 (Pgn) Bucată foarte mică dintr-un aliment.

FIRIMITURĂ, firimituri, s. f. Bucățică foarte mică de pîine rămasă după ce se taie sau se rupe pîinea; p. ext. bucățică foarte mică dintr-un aliment; fărîmă. V. fărîmătură. Întinse brațul, arătînd un ogor îngust ca o fășie... Cum trăiește stăpînul acelui ogor? Are pe dînsul o cămașă ca lumea? Are la casa lui o firimitură de pîne? CAMILAR, TEM. 8. Mama, însă, a ținut să mă convingă, în timp ce aduna firimiturile de pe masă, că nu se întîmplase nimic deosebit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 75. Furnicile strîng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură. DELAVRANCEA, T. 62.

FIRIMITURĂ ~i f. Bucățică foarte mică de pâine (sau din alt aliment). [G.-D. firimiturii] /fărâmă + suf. ~ătură

firimitúră, V. fărmătură.

FIRMITURĂ s. f. v. firimitură.

firmătură sf vz firimitură

firmitură sf vz firimitură

FĂRÎMĂTURĂ, FĂRÎMITURĂ, FIRIMITURĂ, FRIMITURĂ, Mold. Bucov. FĂRMĂTURĂ (pl. -turi) sf. Bucățică rămasă dintrțun obiect fărîmat: cetatea ruinată ce se vede astăzi este zidită din fărîmăturile celei vechi BOL.; nu i se dete voie a împărți nici fărmăturile cu cînii lui NEGR.; începură a pica fărmături din piatra ceea ce o legase el de funie SB.; în sufragerie, după ce s’au adunat tacîmurile și firimiturile BR. -VN.; Fig.: frimituri de vorbe pe care numai ea le pricepe VLAH. [fărîma, fărîmi].

fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr’o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

firimitură s. f., g.-d. art. firimiturii; pl. firimituri

firimitură s. f., g.-d. art. firimiturii; pl. firimituri

firimitură s. f., g.-d. art. firimiturii; pl. firimituri

firimitură

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FIRIMITURĂ s. fărâmă, (reg.) fărâmătură, sfărâmă. (A adunat ~ile de pâine de pe masă.)

FIRIMITURĂ s. fărîmă, (reg.) fărîmătură, sfărîmă. (A adunat ~ile de pîine de pe masă.)

Intrare: firimitură
firimitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firimitură
  • firimitura
plural
  • firimituri
  • firimiturile
genitiv-dativ singular
  • firimituri
  • firimiturii
plural
  • firimituri
  • firimiturilor
vocativ singular —
plural —
firmitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firmitură
  • firmitura
plural
  • firmituri
  • firmiturile
genitiv-dativ singular
  • firmituri
  • firmiturii
plural
  • firmituri
  • firmiturilor
vocativ singular —
plural —
firmătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firmătură
  • firmătura
plural
  • firmături
  • firmăturile
genitiv-dativ singular
  • firmături
  • firmăturii
plural
  • firmături
  • firmăturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

firimitură, firimiturisubstantiv feminin

  • 1. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fărâmă fărâmătură sfărâmă
    • format_quote Întinse brațul, arătînd un ogor îngust ca o fășie... Cum trăiește stăpînul acelui ogor? Are pe dînsul o cămașă ca lumea? Are la casa lui o firimitură de pîne? CAMILAR, TEM. 8. DLRLC
    • format_quote Mama, însă, a ținut să mă convingă, în timp ce aduna firimiturile de pe masă, că nu se întîmplase nimic deosebit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 75. DLRLC
    • format_quote Furnicile strîng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură. DELAVRANCEA, T. 62. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Bucată foarte mică dintr-un aliment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Fărâmă + sufix -ătură (după fir). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.