13 definiții pentru firet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIRET, (3) fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir de aur sau de argint. 2. (Rar) Fir de aur sau de argint folosit la cusături și la broderii. 3. (La pl.) Haine împodobite cu firet (1). – Fir + suf. -et.

firet sn [At: TELEOR, N. REV. R.I, 168, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: fir + -et] 1 Broderie cusută cu fir metalic. 2 (Rar) Fir de metal folosit la cusături și la broderii. 3 (Lpl) Haine împodobite cu firet (1).

FIRET, fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir metalic. 2. (Rar) Fir de metal folosit la cusături și la broderii. 3. (La pl.) Haine împodobite cu firet (1). – Fir + suf. -et.

FIRET, fireturi, s. n. (Mai ales la pl.) Broderie cusută cu fir; găitan de fir. Vine din curte în haine negre... cu galoane și fireturi. DAVIDOGLU, M. 66. În chipiul cu fireturi, capul nu-i mai părea cu muchii. SAHIA, N. 87. Veneau numai oameni de soi: ofițeri plini de găitane și fireturi la tunică. I. BOTEZ, ȘC. 20. ♦ (Rar) Fir de metal folosit la cusături și broderii. Șapca avea cîteva litere brodate cu firet de aur. DUMITRIU, B. F. 6. ♦ (Numai la pl.) Haine împodobite cu fireturi. Ofițerimea în fireturi. DELAVRANCEA, S. 226.

FIRET ~uri n. 1) Fir metalic (de aur, de argint etc.), folosit la împodobirea unor obiecte de îmbrăcăminte sau la brodat. 2) mai ales la pl. Broderie executată cu asemenea fir. 3) la pl. Veșminte împodobite cu astfel de broderii. /fir + suf. ~et

firet n. broderie de aur, găitan de fir: haine numai în fireturi.

firét n., pl. urĭ (d. fir, de unde și ngr. firéto). Broderie de aur, găitan de fir.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

firet s. n., (haine) pl. fireturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FIRET s. ceapraz, (înv. și reg.) pasmant. (Uniformă cu ~uri.)

FIRET s. ceapraz, (înv. și reg.) pasmant. (Uniformă cu ~uri.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

firet (fireturi), s. n. – Broderie cu fir metalic, galon. Ven. fereto, prin intermediul ngr. φιρέτυ (Bogrea, Dacor., IV, 814), cf. sp. herrete. După DAR, der. colectiv de la fir, cu suf. -et, ceea ce pare mai puțin probabil și nu este suficient pentru a explica ngr.

Intrare: firet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firet
  • firetul
  • firetu‑
plural
  • fireturi
  • fireturile
genitiv-dativ singular
  • firet
  • firetului
plural
  • fireturi
  • fireturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

firet, fireturisubstantiv neutru

  • 1. Broderie cusută cu fir de aur sau de argint. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Vine din curte în haine negre... cu galoane și fireturi. DAVIDOGLU, M. 66. DLRLC
    • format_quote În chipiul cu fireturi, capul nu-i mai părea cu muchii. SAHIA, N. 87. DLRLC
    • format_quote Veneau numai oameni de soi: ofițeri plini de găitane și fireturi la tunică. I. BOTEZ, ȘC. 20. DLRLC
  • 2. rar Fir de aur sau de argint folosit la cusături și la broderii. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Șapca avea cîteva litere brodate cu firet de aur. DUMITRIU, B. F. 6. DLRLC
  • 3. (la) plural Haine împodobite cu firet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ofițerimea în fireturi. DELAVRANCEA, S. 226. DLRLC
etimologie:
  • Fir + sufix -et. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.