12 definiții pentru fiong fionc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fiong sn [At: ALECSANDRI, T. 1270 / V: ~nc / Pl: ~uri] 1 (Îrg) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). 2 (Bot) Saschiu (Vinca herbacea). 3 (Bot) Saschiu (Vinca minor). etimologie lipsă în original

FIÓNG, fionguri, s. n. (Înv. și reg.) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). [Var.: fiónc s. n.] – Din ngr. fiónkos, tc. fiyonga.

FIÓNG, fionguri, s. n. (Înv. și reg.) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). [Var.: fiónc s. n.] – Din ngr. fiónkos, tc. fiyonga.

FIONG, fionguri, s. n. Fundă făcută din panglici (de obicei cu ciucuri) și folosită ca podoabă. O fată înaltă, subțire... cu o coadă groasă de aur pe spate, legată cu un fiong albastru. IBRĂILEANU, A. 25. Se opri dinaintea unei oglinzi, unde se prefăcu că-și îndreaptă și-și mai resfiră legătoarea lată de la gît, întocmită subt bărbie într-un mare fiong auriu. HOGAȘ, M. N. 31. Kera Varvara poartă testemel? – Poartă... cu fiong mare pe ureche. ALECSANDRI, T. 1270. – Variantă: fionc (SADOVEANU, O. IV 97) s. n.

FIONG ~uri n. Fundă confecționată din panglici cu ciucuri, purtată de femei ca podoabă. [Sil. fi-ong] /< ngr. fiongos, turc. fiyonga

fiong n. Mold. nod cu ciucuri: cu fiong mare pe ureche AL. [It. FIOCCO, printr’un intermediar grec modern].

FIÓNC s. n. v. fiong.

fĭonc n., pl. urĭ (ngr. fĭóngos, d. it. fiocco, moț, cĭuf). Mold. Fundă, nod elegant făcut dintr’o cordică. – Pop. și fĭong (ca frang îld. franc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fiong (înv., reg.) s. n., pl. fiónguri (fion-)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fióng (fiónguri), s. n.1. Nod, laț de panglici. – 2. Saschiu (Vinca herbacea). – Mr. fiongu. Ngr. φιόλλο(ς) (Tiktin; DAR; Gáldi 191), care provine din it. fiocco „slab”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fióng, fiónguri, s.n. (înv. și reg.) 1. fundă (făcută din panglici și ciucuri) purtată de femei ca podoabă pe cap. 2. plantă erbacee cu tulpini întinse pe pământ, cu flori albastre, roșii sau albe și cu frunze lucioase; saschia.

Intrare: fiong
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiong
  • fiongul
  • fiongu‑
plural
  • fionguri
  • fiongurile
genitiv-dativ singular
  • fiong
  • fiongului
plural
  • fionguri
  • fiongurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fionc
  • fioncul
  • fioncu‑
plural
  • fioncuri
  • fioncurile
genitiv-dativ singular
  • fionc
  • fioncului
plural
  • fioncuri
  • fioncurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)