14 definiții pentru fiong

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIONG, fionguri, s. n. (Înv. și reg.) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). [Var.: fionc s. n.] – Din ngr. fiónkos, tc. fiyonga.

FIONG, fionguri, s. n. (Înv. și reg.) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). [Var.: fionc s. n.] – Din ngr. fiónkos, tc. fiyonga.

fiong sn [At: ALECSANDRI, T. 1270 / V: ~nc / Pl: ~uri] 1 (Îrg) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). 2 (Bot) Saschiu (Vinca herbacea). 3 (Bot) Saschiu (Vinca minor). etimologie lipsă în original

FIONG, fionguri, s. n. Fundă făcută din panglici (de obicei cu ciucuri) și folosită ca podoabă. O fată înaltă, subțire... cu o coadă groasă de aur pe spate, legată cu un fiong albastru. IBRĂILEANU, A. 25. Se opri dinaintea unei oglinzi, unde se prefăcu că-și îndreaptă și-și mai resfiră legătoarea lată de la gît, întocmită subt bărbie într-un mare fiong auriu. HOGAȘ, M. N. 31. Kera Varvara poartă testemel? – Poartă... cu fiong mare pe ureche. ALECSANDRI, T. 1270. – Variantă: fionc (SADOVEANU, O. IV 97) s. n.

FIONG ~uri n. Fundă confecționată din panglici cu ciucuri, purtată de femei ca podoabă. [Sil. fi-ong] /< ngr. fiongos, turc. fiyonga

fiong n. Mold. nod cu ciucuri: cu fiong mare pe ureche AL. [It. FIOCCO, printr’un intermediar grec modern].

FIONC s. n. v. fiong.

fĭonc n., pl. urĭ (ngr. fĭóngos, d. it. fiocco, moț, cĭuf). Mold. Fundă, nod elegant făcut dintr’o cordică. – Pop. și fĭong (ca frang îld. franc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fiong (înv., reg.) s. n., pl. fionguri (desp. fion-)

fiong (înv., reg.) s. n., pl. fionguri (fion-)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fiong (fionguri), s. n.1. Nod, laț de panglici. – 2. Saschiu (Vinca herbacea). – Mr. fiongu. Ngr. φιόλλο(ς) (Tiktin; DAR; Gáldi 191), care provine din it. fiocco „slab”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fiong, fionguri, s.n. (înv. și reg.) 1. fundă (făcută din panglici și ciucuri) purtată de femei ca podoabă pe cap. 2. plantă erbacee cu tulpini întinse pe pământ, cu flori albastre, roșii sau albe și cu frunze lucioase; saschia.

Intrare: fiong
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiong
  • fiongul
  • fiongu‑
plural
  • fionguri
  • fiongurile
genitiv-dativ singular
  • fiong
  • fiongului
plural
  • fionguri
  • fiongurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fionc
  • fioncul
  • fioncu‑
plural
  • fioncuri
  • fioncurile
genitiv-dativ singular
  • fionc
  • fioncului
plural
  • fioncuri
  • fioncurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fiong, fiongurisubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O fată înaltă, subțire... cu o coadă groasă de aur pe spate, legată cu un fiong albastru. IBRĂILEANU, A. 25. DLRLC
    • format_quote Se opri dinaintea unei oglinzi, unde se prefăcu că-și îndreaptă și-și mai resfiră legătoarea lată de la gît, întocmită subt bărbie într-un mare fiong auriu. HOGAȘ, M. N. 31. DLRLC
    • format_quote Kera Varvara poartă testemel? – Poartă... cu fiong mare pe ureche. ALECSANDRI, T. 1270. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.