7 definiții pentru fino-ugric finic

Articole pe această temă:

FÍNO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.

FINO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.

fíno-úgric (-u-gric) adj. m., pl. fíno-úgrici; f. fíno-úgrică, pl. fíno-úgrice

fíno-úgric adj. m. (sil. -gric), pl. fíno-úgrici; f. sg. fíno-úgrică, pl. fíno-úgrice

FINO-ÚGRIC, -Ă adj. limbi ~e = familie de limbi vorbite în nordul și centrul Europei și în nordul Asiei: finlandeza, estona, lapona, maghiara etc. (după fr. finno-ougrien, germ. finnougrisch)

FINO-UGRIC ~că (~ci, ~ce) 1): Limbi fino-ugrice familie de limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și din nordul Asiei 2) Care aparține acestei familii de limbi. Studiu fino-ugric. /<fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FINO-ÚGRIC, -Ă (după fr., germ.) adj. 1. Limbi fino-ugrice = cea mai importantă ramură a familiei de limbi uralice; au trăsături comune cu limbile baltice și cuprind limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și Nordul Asiei (finlandeza, estona, maghiara, mordvina și ziriana sau komi). 2. Privitor la limbile fino-ugrice.

Intrare: fino-ugric
fino-ugric adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fino-ugric fino-ugricul fino-ugrică fino-ugrica
plural fino-ugrici fino-ugricii fino-ugrice fino-ugricele
genitiv-dativ singular fino-ugric fino-ugricului fino-ugrice fino-ugricei
plural fino-ugrici fino-ugricilor fino-ugrice fino-ugricelor
vocativ singular
plural
finic (adj.) adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular finic finicul finică finica
plural finici finicii finice finicele
genitiv-dativ singular finic finicului finice finicei
plural finici finicilor finice finicelor
vocativ singular
plural

fino-ugric finic

  • 1. (în) sintagmă Limbă fino-ugrică = (la plural) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la singular) limbă aparținând acestei familii.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX un exemplu
    exemple
    • Studii fino-ugrice.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: