FINO-ÚGRIC, -Ă (după fr., germ.) adj. 1. Limbi fino-ugrice = cea mai importantă ramură a familiei de limbi uralice; au trăsături comune cu limbile baltice și cuprind limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și Nordul Asiei (finlandeza, estona, maghiara, mordvina și ziriana sau komi). 2. Privitor la limbile fino-ugrice.