2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

finlandez, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr finlandais, it finlandese] 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Finlandei. 2 smf Persoană originară din Finlanda. 3-4 a Care aparține Finlandei sau populației ei. 5-6 a Privitor la Finlanda sau la populația ei. 7 sf Limba vorbită de finlandezi (1).

FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau populației ei, privitor la Finlanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

FINLANDÉZ2, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Finlandei.

FINLANDÉZ1, -Ă, finlandezi, -e, adj. Care aparține Finlandei sau locuitorilor ei, care ține de Finlanda. Limba finlandeză.

FINLANDÉZ, -Ă, finlandezi, -e, adj. Care aparține Finlandei sau populației ei, privitor la Finlanda; (substantivat, f.) limba vorbită în Finlanda; (s. m. și f.) persoană care face parte din populația de bază a Finlandei sau care este originară de acolo.

FINLANDÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Finlanda. ◊ (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finlandezi. (< fr. finlandais, it. finlandese)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

finlandéz adj. m., s. m., pl. finlandézi; adj. f., s. f. finlandéză, pl. finlandéze

finlandéz s. m., adj. m., pl. finlandézi; (persoană), f. sg. finlandéză, g.-d. art. finlandézei, pl. finlandéze

finlandéză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandézei

finlandéză (limba) s. f., g.-d. art. finlandézei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FINLANDÉZ s., adj. (înv.) finez.

FINLANDEZ s., adj. (înv.) finez.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FINLANDÉZĂ s. f. (< fr. finlandais, it. finlandese): limbă ugro-finică vorbită de finlandezi, locuitori ai Finlandei, și cei din diaspora (în Suedia, Norvegia, Federația Rusă). I se mai spune și suomi, după numele unui trib și al locului ocupat de acesta. În secolul al XVI-lea s-au pus bazele limbii literare finlandeze. Aceasta a înlocuit treptat limba suedeză care fusese folosită ca singura limbă de civilizație în Finlanda. F. literară a avut la bază mai întâi dialectele din răsărit (regiunea Turku), apoi, prin secolul al XIX-lea, ea a fost mult influențată de dialectele din apusul țării. În acest secol, a fost consemnată în scris marea epopee finlandeză Kalevala, care circulase oral multe secole. Limba f. prezintă o importanță deosebită pentru studiul limbilor ugro-finice, deoarece a păstrat bine formele vechi din structura fonetică, neîntâlnite la celelalte (fonetismul este dominat de armonia vocalică și de alternanțele consonantice, de deosebirea cantitativă a vocalelor și a consoanelor). Armonia limbii f. seamănă cu aceea a limbii italiene prin bogăția vocalelor și a diftongilor și prin frecvența silabelor deschise.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FINLANDÉZ, -Ă (< Finlanda) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe teritoriul Finlandei. Mai trăiesc în S.U.A., Suedia, Federația Rusă, Canada, Norvegia ș.a. De religie evanghelic-luterană. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Finlanda. 2. Adj. Care aparține Finlandei, referitor la Finlanda sau la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de finlandezi; importantă limbă finică, păstrând cel mai bine tipul fino-ugric.

Intrare: finlandez (adj.)
finlandez1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finlandez
  • finlandezul
  • finlandezu‑
  • finlande
  • finlandeza
plural
  • finlandezi
  • finlandezii
  • finlandeze
  • finlandezele
genitiv-dativ singular
  • finlandez
  • finlandezului
  • finlandeze
  • finlandezei
plural
  • finlandezi
  • finlandezilor
  • finlandeze
  • finlandezelor
vocativ singular
plural
Intrare: finlandez (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finlandez
  • finlandezul
  • finlandezu‑
plural
  • finlandezi
  • finlandezii
genitiv-dativ singular
  • finlandez
  • finlandezului
plural
  • finlandezi
  • finlandezilor
vocativ singular
  • finlandezule
  • finlandeze
plural
  • finlandezilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

finlandez (adj.)

etimologie:

finlandez, -ă (persoană) finlandez finlandeză

  • 1. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: finez, -ă

etimologie: