15 definiții pentru finic (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

finic1 sm [At: VARLAAM, C. 88 / V: ~s, fen~ / Pl: ~ici, ~uri sn / E: vsl финик] (Bot; înv) Curmal (Phoenix dactylifera).

finic2 sm [At: JAHRESBER. X, 186/ V: (Buc) fen~ / Pl: ~ici / E: ger Pfennig, (săs) fennik] (Trs; înv) Ban2 (1).

finic3 sm [At: JIPESCU, O. 147 / V: hi~ / Pl: ~ici / E: fin2 + -ic] (Rar) 1-3 Finișor (1-3).

finic m. (învechit) Bot. curmal. [De origină slavo-greacă].

finíc m. (vsl. finikŭ, ngr. finix, vgr. phoînix). Vechĭ. Fenice, curmal (phóenix dactilífera). Fenice, o pasăre din poveștĭ. Purpură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

finic (finici), s. m.1. Palmier, curmal. – 2. Fenix. Ngr. φοίνιξ, prin intermediul sl. finikŭ (cf. Vasmer, Gr., 60). Sec. XVIII, înv.Der. finică, s. f. (înv., curmală); finicet, s. n. (înv., pădure de palmieri).

finic (finici), s. m. – Centimă dintr-o coroană austriacă. Var. pfenig (sec. XVII). Germ. Pfennig (DAR). Trans., înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

finic2, finici, s.m. (înv.) ban, filer.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

finic, finici s. m. Palmier-curmal din țările calde, cu ale cărui ramuri a fost întâmpinat Iisus la intrarea Sa triumfală în Ierusalim. – Din sl. finikŭ.

Intrare: finic (s.m.)
finic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finic
  • finicul
  • finicu‑
plural
  • finici
  • finicii
genitiv-dativ singular
  • finic
  • finicului
plural
  • finici
  • finicilor
vocativ singular
plural
finics
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
adjectiv masculin (AM13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenic
  • fenicul
  • fenicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fenic
  • fenicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

finic, finicisubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.