4 intrări

school Articole pe această temă:

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fini sf [At: MINEIUL (1776), 146b / Pl: ~ice / E: finic1] (Înv) Curmală.

finícă f., pl. e (d. finic). Vechĭ. Curma, fruct de finic.

FÍNO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.

fino-ugric a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr finno-ougrien, ger finnisch-ugrisch] 1 (Îs; lpl) Limbă ~ă Familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc. 2 (Îas) Limbă aparținând familiei fino-ugrice (1). 3 Care aparține limbilor fino-ugrice. 4 Privitor la limbile fino-ugrice.

ugro-finic, ~ă a [At: GRAUR, I. L. 149 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger ugrisch-finnisch] Fino-ugric.

FINO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.

FÍNIC, -Ă adj. finez. ◊ (s. f.) limba fineză. (< germ. finnisch, lat. finnicus)

FINO-ÚGRIC, -Ă adj. limbi ~e = familie de limbi vorbite în nordul și centrul Europei și în nordul Asiei: finlandeza, estona, lapona, maghiara etc. (după fr. finno-ougrien, germ. finnougrisch)

FINO-UGRIC ~că (~ci, ~ce) 1): Limbi fino-ugrice familie de limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și din nordul Asiei 2) Care aparține acestei familii de limbi. Studiu fino-ugric. /<fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fíno-úgric (-u-gric) adj. m., pl. fíno-úgrici; f. fíno-úgrică, pl. fíno-úgrice

fíno-úgric adj. m. (sil. -gric), pl. fíno-úgrici; f. sg. fíno-úgrică, pl. fíno-úgrice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UGRO-FINIC, -Ă adj.: în sintagma limbă ugro-finică (v.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FINO-ÚGRIC, -Ă (după fr., germ.) adj. 1. Limbi fino-ugrice = cea mai importantă ramură a familiei de limbi uralice; au trăsături comune cu limbile baltice și cuprind limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și Nordul Asiei (finlandeza, estona, maghiara, mordvina și ziriana sau komi). 2. Privitor la limbile fino-ugrice.

Intrare: finică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fini
  • finica
plural
  • finice
  • finicele
genitiv-dativ singular
  • finice
  • finicei
plural
  • finice
  • finicelor
vocativ singular
plural
Intrare: finic (adj.)
finic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finic
  • finicul
  • finicu‑
  • finică
  • finica
plural
  • finici
  • finicii
  • finice
  • finicele
genitiv-dativ singular
  • finic
  • finicului
  • finice
  • finicei
plural
  • finici
  • finicilor
  • finice
  • finicelor
vocativ singular
plural
Intrare: fino-ugric
fino-ugric adjectiv
  • silabație: -u-gric info
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fino-ugric
  • fino-ugricul
  • fino-ugricu‑
  • fino-ugrică
  • fino-ugrica
plural
  • fino-ugrici
  • fino-ugricii
  • fino-ugrice
  • fino-ugricele
genitiv-dativ singular
  • fino-ugric
  • fino-ugricului
  • fino-ugrice
  • fino-ugricei
plural
  • fino-ugrici
  • fino-ugricilor
  • fino-ugrice
  • fino-ugricelor
vocativ singular
plural
finic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finic
  • finicul
  • finicu‑
  • finică
  • finica
plural
  • finici
  • finicii
  • finice
  • finicele
genitiv-dativ singular
  • finic
  • finicului
  • finice
  • finicei
plural
  • finici
  • finicilor
  • finice
  • finicelor
vocativ singular
plural
Intrare: ugro-finic
ugro-finic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ugro-finic
  • ugro-finicul
  • ugro-finicu‑
  • ugro-finică
  • ugro-finica
plural
  • ugro-finici
  • ugro-finicii
  • ugro-finice
  • ugro-finicele
genitiv-dativ singular
  • ugro-finic
  • ugro-finicului
  • ugro-finice
  • ugro-finicei
plural
  • ugro-finici
  • ugro-finicilor
  • ugro-finice
  • ugro-finicelor
vocativ singular
plural
finic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finic
  • finicul
  • finicu‑
  • finică
  • finica
plural
  • finici
  • finicii
  • finice
  • finicele
genitiv-dativ singular
  • finic
  • finicului
  • finice
  • finicei
plural
  • finici
  • finicilor
  • finice
  • finicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

finic (adj.)

etimologie:

fino-ugric finic

  • 1. (în) sintagmă Limbă fino-ugrică = (la plural) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la singular) limbă aparținând acestei familii.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Studii fino-ugrice.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: