O definiție pentru finic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÍNIC, -Ă adj. finez. ◊ (s. f.) limba fineză. (< germ. finnisch, lat. finnicus)

Intrare: finic (adj.)
finic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finic
  • finicul
  • finicu‑
  • finică
  • finica
plural
  • finici
  • finicii
  • finice
  • finicele
genitiv-dativ singular
  • finic
  • finicului
  • finice
  • finicei
plural
  • finici
  • finicilor
  • finice
  • finicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

finic (adj.)

etimologie: