2 definiții pentru finic (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FINIC, -Ă adj. finez. ◊ (s. f.) limba fineză. (< germ. finnisch, lat. finnicus)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+finic1 adj. m., pl. finici; f. finică, pl. finice corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
Intrare: finic (adj.)
finic1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
finic, finicăadjectiv
- 1. Finez. MDN '00sinonime: finez
- 1.1. Limba fineză. MDN '00
-
etimologie:
- finnisch MDN '00
- finnicus MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.