finanța vt [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 159, 6/1 / Pzi: ~țez / E: fr financer] 1 A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere. 2 (Fam) A împrumuta pe cineva cu bani.

FINANȚA, finanțez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, la o instituție, la o întreprindere etc.) A întreține sau a susține cu bani. Trusturile imperialiste finanțează războaiele de cotropire. ▭ Burghezia a finanțat în trecut mișcarea cooperatistă pentru a atrage sub influența sa masele țărănimii și pentru a le exploata. REZ. HOT. I 99. ♦ (Familiar, glumeț) A împrumuta (pe cineva) cu bani. Poți să mă finanțezi cu o sută de lei?

FINANȚA vb. I. tr. A susține cu bani, a da bani (unei persoane, unei întreprinderi etc.). ♦ (Fam.) A împrumuta cu bani (pe cineva). [< fr. financer].

FINANȚA vb. tr. 1. a aloca, a repartiza mijloace bănești unei întreprinderi, instituții etc. 2. (fam.) a împrumuta cu bani (pe cineva); a subvenționa. (< fr. financer)

A FINANȚA ~ez tranz. (întreprinderi, instituții, persoane) A asigura cu finanțe. /<fr. financer

FINANȚE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat, a unei persoane fizice sau juridice. ◊ Om de finanțe = a) specialist în probleme financiare; b) deținător de capitaluri. (La sg.) Marea finanță = deținătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare. 2. Știință care studiază modul de constituire și de repartizare a fondurilor exprimate în formă bănească, precum și fluxurile bănești și relațiile de natură economică implicate în acest proces. [Var.: finanță s. f.] – Din fr. finance, it. finanza. modificată

finanță sf vz finanțe

finanțe sfp [At: URICARIUL X, 3 / V: ~ță sf / E: fr finance, it finanza] 1 Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat și care sunt necesare pentru îndeplinirea funcțiilor și a sarcinilor sale. 2 (Îs) Om de ~ Specialist în probleme financiare. 3 (Îas) Deținător de capitaluri. 4 (Îs; lsg) Marea ~ță Deținătorii marilor capitaluri financiare. 5 Totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi. 6 (Fam) Averea în bani a unei persoane particulare. 7 Știință care studiază finanțele (1).

FINANȚE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat și care sunt necesare pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale. ◊ Om de finanțe = a) specialist în probleme financiare; b) deținător de capitaluri. (La sg.) Marea finanță = deținătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare. 2. Știință care studiază finanțele (1). [Var.: finanță s. f.] – Din fr. finance, it. finanza.

FINANȚE s. f. Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția puterii de stat ca element al circulației din economia națională. Ministerul Finanțelor. ▭ Finanțele de stat din țările imperialiste, întregul sistem financiar, bănesc și de credit din aceste țări reprezintă un instrument de asigurare a profiturilor maxime monopolurilor prin exploatarea cruntă și jefuirea oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 319, 5/2. ◊ (Ieșit din uz) Om de finanțe = financiar. Oaspe socotit unul din cei mai bogați și temuți oameni de finanțe ai țării. C. PETRESCU, R. DR. 199. ♦ Totalitatea mijloacelor financiare ale unei întreprinderi. O mare atenție din partea conducătorilor întreprinderilor economice față de problemele economiei și finanțele întreprinderilor va contribui la executarea cu succes a bugetului de stat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2734. ♦ (Familiar, glumeț) Averea în bani a unei persoane particulare. Stătea rău cu finanțele.

FINANȚE s.f.pl. 1. Ansamblul relațiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății. 2. Știință care se ocupă cu finanțele (1). 3. Totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Avere bănească a unei persoane particulare. 4 (Rar; la sg.) Marea finanță = totalitatea posesorilor de mari valori financiare. [Cf. fr. finance, it. finanza].

FINANȚE s. f. pl. 1. ansamblul relațiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății. 2. știință care se ocupă cu finanțele (1). 3. totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ◊ (fam.) averea în bani a unei persoane. 4. (sg.) marea ~ă = totalitatea posesorilor de mari capitaluri financiare. (< fr. finance, it. finanza)

FINANȚE f. pl. 1) Totalitate a mijloacelor bănești de care dispune un stat. 2) Ramură a științei economice care se ocupă cu studiul circulației banilor în cadrul unui stat. 3) fam. Resursele bănești individuale. /<fr. finances, it. finanza

finanțe f. pl. 1. starea averii unei persoane; 2. banii și veniturile Statului cari provin din impozite: Ministru de finanțe.

*finánță f., pl. e (fr. finance, it. finanza, d. fine, fine, plată, achitare; vfr. finer, a plăti). Banĭ, valorĭ, efecte publice: marea finanță e în mînile Jidanilor. Oameniĭ care mînuĭesc aceste efecte: marea finanță a Parisuluĭ a acordat un împrumut Rusiiĭ. Pl. Baniĭ, veniturile unuĭ stat, tezauru luĭ: ministeru finanțelor.

*finanțéz v. tr. (fr. financer). Susțin pin finanțe.

finanța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. finanțez, 3 finanțează; conj. prez. 1 sg. să finanțez, 3 să finanțeze

finanța (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțează

finanța vb., ind. prez. 1 sg. finanțez, 3 sg. și pl. finanțează

finanțe s. f. pl.

finanțe s. f. pl.

finanțe s. f. pl.

finanțe pl.

FINANȚA vb. v. subvenționa.

FINANȚA vb. a subvenționa, (livr.) a stipendia. (A ~ un teatru.)

finanțe s. f. pl. averea în bani a unei persoane fizice