2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

finalist, ~ă [At: DA ms / Pl: ~iști, ~e / E: fr finaliste] 1 a Care aparține finalismului. 2 a Privitor la finalism. 3 smf Adept al finalismului. 4 sm Persoană care participă la disputarea unei finale (7).

FINALÍST, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care participă la disputarea unei finale (3). 2. S. m. și f. Adept al finalismului. 3. Adj. Care aparține finalismului, privitor la finalism. – Din fr. finaliste.

FINALÍST1, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f. Adept al finalismului.

FINALÍST2, -Ă, finaliști, -ste, s. m. și f. Sportiv care ia parte la o finală. Așezați pe o bancă în partea dreaptă a stadionului, finaliștii la proba de aruncare a grenadei își așteaptă rîndul la întrecere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753.

FINALÍST, -Ă adj. Referitor la finalism, propriu finalismului. // s.m. și f. 1. Adept, partizan al finalismului. 2. Sportiv care participă la o finală. [< fr. finaliste].

FINALÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept, partizan) al finalismului. II. s. m. f. sportiv care participă la o finală. (< fr. finaliste)

FINALÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Sportiv care participă la o finală. /<fr. finaliste


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

finalíst adj. m., s. m., pl. finalíști; adj. f., s. f. finalístă, pl. finalíste

finalíst s. m., adj. m., pl. finalíști; f. sg. finalístă, pl. finalíste

Intrare: finalist (adj.)
finalist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finalist
  • finalistul
  • finalistu‑
  • finalistă
  • finalista
plural
  • finaliști
  • finaliștii
  • finaliste
  • finalistele
genitiv-dativ singular
  • finalist
  • finalistului
  • finaliste
  • finalistei
plural
  • finaliști
  • finaliștilor
  • finaliste
  • finalistelor
vocativ singular
plural
Intrare: finalist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finalist
  • finalistul
  • finalistu‑
plural
  • finaliști
  • finaliștii
genitiv-dativ singular
  • finalist
  • finalistului
plural
  • finaliști
  • finaliștilor
vocativ singular
  • finalistule
  • finaliste
plural
  • finaliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

finalist (adj.)

  • 1. Care aparține finalismului, privitor la finalism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

finalist, -ă (persoană) finalistă

  • 1. Sportiv sau echipă care participă la disputarea unei finale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Așezați pe o bancă în partea dreaptă a stadionului, finaliștii la proba de aruncare a grenadei își așteaptă rîndul la întrecere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753.
      surse: DLRLC
  • 2. Adept al finalismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: