3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Înv.) Privighetoare. – Din fr. philomèle.

FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Înv.) Privighetoare. – Din fr. philomèle.

filome sf [At: PANN, E. I, 5/21 / V: (înv) ~mi / Pl: ~le / E: fr philomèle] (Om; înv) Privighetoare (Luscinia).

FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Poetic, învechit) Privighetoare. Văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele. EMINESCU, O. I 31. Eu nu sînt filomelă, dar cat singurătate. ALEXANDRESCU, P. 25.

FILOMÉLĂ s.f. (Liv.) Privighetoare. [< fr. philomèle, cf. gr. Philomela – fiica lui Pandion, regele Atenei].

FILOMÉLĂ s. f. privighetoare. (< fr. philomèle)

FILOMÉLĂ ~e f. poet. Pasăre migratoare de talie mică, cu penajul brun-cafeniu, care produce sunete foarte melodioase; privighetoare. /<fr. philomele

filomelă f. (poetic) privighetoare: verzi dumbrăvi cu filomele EM.

*filomélă f., pl. e (vgr. philoméla, d. phílos, amic, și mêlon, măr, îld. mélos, cîntec, melodie). Poet. Privighetoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

filomélă s. f., g.-d. art. filomélei; pl. filoméle

filomélă s. f., g.-d. art. filomélei; pl. filoméle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

filomélă (filoméle), s. f. – Privighetoare. Gr. φιλομήλη, prin intermediul fr. philomèle. Sec. XIX, cuvînt poetic din epoca romantică.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Filomela Prenume feminin modern de influență cultă, Filoméla reproduce numele pers. gr. Philoméla, purtat de fiica regelui atenian Pandion, cunoscută eroină a mitologiei grecești (corespondentul masc. Philómelos, atestat încă din opera lui Platon, este vechi și frecvent în izvoare). La origine un compus din phil(o) – „iubitor” (→ Filip) și melos „cîntec” (din aceeași familie fac parte și melodie, melodios, melodramă, meloman, melopee etc.) și probabil asociat cu Melpoméne, muza cîntecului, numele personal are semnificație clară pentru noi, întrucît corespunde subst. filomelă „privighetoare”. Alături de numele în discuție și confundat cu acesta, mult mai frecvent este în Occident Filomena, răspîndit prin onomasticonul creștin și calendare. Gr. Philómenos (în lat. Philómenus) este identic în ceea ce privește primul element philo- cu Filomela; ultima parte a numelui a fost apropiată fie de gr. ménos „curaj, forță vitală”, fie de vb. méno „a rămîne” acest etimon este mai potrivit decît primul, din motive semantice; după unele păreri, semnificația „care rămîne prieten” ar fi mai normală. ☐ Legenda Filomelei este cunoscută mai ales din Metamorfozele lui Ovidiu; Tereu, soțul lui Procne, se îndrăgostește de sora acesteia, Filomela, căreia îi taie limba pentru a nu se afla că a fost necinstită; Procne se răzbună, omorîndu-și fiul (Itys) și, pentru a scăpa de urmărirea lui Tereu, cele două surori au fost prefăcute de zei în rîndunică (Procne) și privighetoare (Filomeia).

Intrare: filomela
filomela
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Filomela
Filomela
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: filomelă
filomelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filome
  • filomela
plural
  • filomele
  • filomelele
genitiv-dativ singular
  • filomele
  • filomelei
plural
  • filomele
  • filomelelor
vocativ singular
plural

filomelă

  • exemple
    • Văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele. EMINESCU, O. I 31.
      surse: DLRLC
    • Eu nu sînt filomelă, dar cat singurătate. ALEXANDRESCU, P. 25.
      surse: DLRLC

etimologie: