FILOLOG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

filolog, ~ă smf [At: DA / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr philologue] Specialist în filologie.

FILOLOG, -Ă, filologi, -ge, s. m. și f. Specialist în filologie. – Din fr. philologue.

FILOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în filologie. [< fr. philologue].

FILOLOG, -Ă s. m. f. specialist în filologie. (< fr. phylologue)

FILOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în filologie /<fr. philologue

*filológ, -oágă s. (vgr. philológos, ĭubitor de știință, ca gramaticu Eratostene, primu numit așa, deosebit de philólogos, ĭubitor de vorbă, vorbăreț). Care se ocupă de filologie.

!filologă (livr.)/(colocv.) filoloagă s. f., g.-d. art. filologei/filoloagei; pl. filologe/filoloage

filologă (rar) s. f., g.-d. art. filologei; pl. filologe

filologă s. f., g.-d. art. filologei; pl. filologe

filoloagă v. filologă

FILO-₃ „iubitor, afinitate, atracție”. ◊ gr. philos „prieten, iubitor” > fr. philo-, germ. id., engl. id., L. sav. id., it. filo- > rom. filo-. □ ~dendron (v. -dendron), s. m., plantă decorativă exotică, cu frunze mari lobate și cu rădăcini aeriene; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în filologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază textele vechi și operele literare din punctul de vedere al limbii; ~pter (v. -pter), adj., (despre microorganisme) care trăiește pe aripi sau pe aripioare; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., înclinație deosebită pentru arte și invenții tehnice; ~zof (v. -zof), s. m. și f., specialist în filozofie; ~zofie (v. -zofie), s. f., 1. Ramură a culturii spirituale și formă a conștiinței sociale constituită dintr-un ansamblu de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei generale. 2. Totalitate a concepțiilor și principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau științe. corectat(ă)