13 definiții pentru filogenetic
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FILOGENETIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique.
FILOGENETIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
filogenetic, ~ă a [At: RALEA, E. O. 25 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr phylogénétique] (Blg) 1-2 Care aparține filogeniei (1-2). 3 Privitor la filogenie (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FILOGENETIC, -Ă, filogenetici, -e, adj. (Biol.) Care se referă la filogenie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FILOGENETIC, -Ă adj. Referitor la filogenie. [Cf. fr. phylogénétique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FILOGENETIC, -Ă adj. referitor la filogenie. (< fr. phylogénétique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FILOGENETIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de filogeneză; propriu filogenezei. /<fr. phylogenétique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
filogenetic adj. m., pl. filogenetici; f. filogenetică, pl. filogenetice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
filogenetic adj. m., pl. filogenetici; f. filogenetică, pl. filogenetice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
filogenetic adj. → genetic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FILOGENETIC adj. (BIOL.) filetic. (Arbore ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FILOGENETIC adj. (BIOL.) filetic. (Arbore ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
FILO-1 „frunză, foaie, foliaceu, foliar”. ◊ gr. phyllon „frunză” > fr. phyllo-, germ. id., engl. id., it. filo- > rom. filo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., studiul biologic al frunzei; ~blast (v. -blast), s. n., expansiune foliacee a talului lichenilor; ~bolie (v. -bolie), s. f., cădere a frunzelor; ~carp (v. -carp), adj., care are fruct foliaceu; ~cer (v. -cer1), adj., (despre insecte) care are antene foliacee; ~ceras (v. -ceras), s. m., amonit din jurasic și cretacic, cu cochilie involută și cu ornamentație în formă de frunze terminale; ~cladiu (v. -cladiu), s. n., (la cactuși și licheni) ramură lățită cu forma și funcțiile frunzelor; ~colie (v. -colie3), s. f., producere teratologică de foliole pe lamina frunzelor; ~fag (v. -fag), adj., (despre insecte) care roade frunzele vegetalelor; ~for (v. -for), adj., 1. Care poartă frunze. 2. Care produce frunze; ~gen (v. -gen1), adj., care crește pe frunze; ~genetic (v. -genetic), adj., care produce frunze; ~gonie (v. -gonie), s. f., teorie a formării frunzelor; ~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., În formă de frunze. 2. s. m., Parte terminală a talului superior organizat, asemănător frunzelor de la plantele superioare; ~manie (v. -manie), s. f., proliferare anormală a frunzelor; ~morfie (v. -morfie), s. f., metamorfoză a organelor florale în frunze; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică și funcțională a frunzelor potrivit fiecărui anotimp; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de mortificare a frunzelor; ~nom (v. -nom3), s. n., galerie săpată în parenchimul frunzelor de larvele unor insecte; sin. filonomiu; ~nomiu (v. -nomiu), s. n., filonom*; ~pode (v. -pod), adj., s. n. pl., (crustacee branhipode) cu picioare foliacee; ~podiu (v. -podiu), s. n., 1. Suport al frunzelor. 2. Bază a pețiolului. 3. Bază vaginantă a frunzelor; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere timpurie a frunzelor; ~sferă (v. -sferă), s. f., totalitate a substanțelor exsudate la suprafața frunzelor și a altor organe aeriene ale plantelor superioare; ~sperme (v. -sperm), adj., s. f. pl., (plante) la care semințele se formează pe frunze; ~spore (v. -spor), adj., s. f. pl., (ferigi) la care sporofitele sînt asemănătoare cu frunzele; ~taxie (v. -taxie), s. f., mod de dispunere a frunzelor pe tulpină și ramuri; ~tip (v. -tip), s. n., tip de frunză; ~xeră (v. -xeră), s. f., 1. Insectă dăunătoare din ordinul homopterelor, care distruge frunzele și rădăcinile viței de vie. 2. Boală produsă viței de vie de această insectă.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
FILO-2 „neam, specie, rasă”. ◊ gr. phylon „rasă, trib, rudă” > fr. phylo-, germ. id., engl. id., it. filo- > rom. filo-. □ ~cenogeneză (v. ceno-1, v. -geneză), s. f., dezvoltare istorică a tipurilor de vegetație; ~embriogeneză (v. embrio-, v. -geneză), s. f., evoluție datorată modificării cursului dezvoltării embrionare; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un sistem de clasificare) care urmărește aplicarea procesului de filogenie; ~geneză (v. -geneză), s. f., filogenie* (1); ~genie (v. -genie1), s. f., 1. Proces de evoluție a formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de plante sau de animale în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; sin. filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filiația speciilor și dezvoltarea lor de-a lungul timpului; ~gerontic (v. -gerontic), adj., (despre un organism) aflat în faza de îmbătrînire a evoluției sale.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
filogenetic, filogeneticăadjectiv
- 1. Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: filetic
etimologie:
- phylogénétique DEX '09 DEX '98 DN