FILODORMĂ, filodorme, s. f. Sumă de bani pretinsă în mod ilegal de cineva în schimbul unui avantaj; filotim (2). – Din ngr. filodórima.

filodormă sf [At: DA ms / Pl: ~me / E: ngr φιλοδώρημα] Sumă de bani pretinsă în mod abuziv de cineva pentru obținerea unui privilegiu, cedarea unui beneficiu etc. Si: filotim (3).

FILODORMĂ (pl. -me) ⚚ – FILOTIM II. [ngr. φιλοδώρημα].

FILODORMĂ, filodorme, s. f. Sumă de bani pretinsă în mod abuziv de cineva pentru obținerea unui privilegiu, cedarea unui beneficiu etc.; filotim (2). – Din ngr. filodórima.

FILODORMĂ, filodorme, s. f. Sumă de bani încasată în mod ilegal de cineva care renunță la un avantaj (locuință, local etc.) în favoarea celui care plătește.

FILODORMĂ ~e f. Plată nelegală pe care o pretinde cineva în schimbul unui privilegiu; filotim. /<ngr. filodórima

filodórmă f., pl. e (ngr. filodórima, gratificațiune). Folos acordat cuĭva ca să-țĭ cedeze un contract orĭ să se retragă din concurență orĭ să nu se prezente acolo unde vreĭ tu să-țĭ facĭ afacerile.

filodormă (înv.) s. f., g.-d. art. filodormei; pl. filodorme

filodormă s. f., g.-d. art. filodormei; pl. filodorme

filodormă s. f., g.-d. art. filodormei; pl. filodorme

filodormă (filodorme), s. f. – Sumă de bani plătită pentru obținerea cedării unor drepturi. Ngr. φιλοδώρημα (Candrea; Gáldi 190).