filigrană sf vz filigran

FILIGRANĂ s.f. v. filigran.

filigrană f. 1. argintărie lucrată cu găurele și făcută din fire subțiri împletite: un chioșc în filigrană de marmură aurie AL.; 2. litere sau figuri de aramă a căror întipărire se imprimă în desimea hârtiei; 3. întipărirea însăș: filigrana biletelor de bancă.

*filigránă f., pl. e (fr. filigrane, it. filigrana). Lucrare de argintărie compusă din fire foarte fine împletite orĭ alăturate. Fir de metal care e învîrtit în prejuru mîneruluĭ la unele săbiĭ. Întipărire făcută pe hîrtie pin ajutoru firelor de aramă fixate pe forma de fabricat hîrtia și conturate așa ca să formeze desemne saŭ litere: filigranele biletelor de bancă.

FILIGRAN, filigrane, s. n. 1. Lucrătură artistică de orfevrărie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele. 2. Marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii. [Var.: filigrană s. f.] – Din fr. filigrane.

filigran sn [At: FILIMON, C. II, 328 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: fr filigrane] 1 Lucrătură artistică de giuvaergerie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele. 2 Marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii (mai ales pe bancnote, pe timbre etc.).

filigrana vt [At: DEX / Pzi: ~nez / E: fr filigraner] 1 A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2 A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei.

*FILIGRAN (pl. -ane) sn., FILIGRANĂ (pl. -ne) sf. 1 Obiect lucrat din fire de argint sau de aur împletite între ele (🖼 2101, 2013): lucrat în cea mai aleasă horbotă de filigrană de aur JIP. ¶ 2 Literele sau figurile făcute în pasta unei foi de hîrtie care se străvăd cînd e expusă la lumină, cum e, de pildă, la biletele de bancă (🖼 2102) [fr.].

FILIGRAN, filigrane, s. n. 1. Lucrătură artistică de giuvaergerie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de aur, de argint etc. sudate între ele. 2. Marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii. [Var.: filigrană s. f.] – Din fr. filigrane.^[1]

FILIGRAN, filigrane, s. n. 1. Lucrătură artistică de giuvaergerie, făcută din fire subțiri de aur, de argint, de sticlă etc., asemănătoare ca aspect cu o dantelă. Venea cu o tavă de argint în mînă, pe care erau depuse în farfuriile lor de filigrane, mai multe feligene. FILIMON, C. 152. ◊ Fig. Dulce-și trimite mireasma ușoară pe vînt simziana, Parcă o văd cum își mișcă domol filigranul de aur. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 109. 2. Marcă transparentă imprimată pe anumite hîrtii (monede de hîrtie, timbre etc.) cu ajutorul unui fir de alamă fixat în pasta din care se prepară hîrtia. – Variantă: filigrană, filigrane (ALECSANDRI, P. II 76), s. f.

FILIGRAN s.n. 1. Lucrătură artistică de aurărie sau argintărie, formată din fire subțiri întrețesute și avînd aspect de broderie fină. 2. Desen de fond, transparent, imprimat pe hîrtie (mai ales pe monede de hîrtie, pe timbre etc.). Var. filigrană s.f. / < fr. filigrane, it. filigrana].

FILIGRANA vb. I. tr. A lucra un obiect în filigran. [< fr. filigraner].

FILIGRAN s. n. 1. lucrătură artistică de aurărie sau argintărie, din fire subțiri întrețesute, cu aspect de broderie fină. 2. desen de fond, transparent, imprimat pe hârtie. (< fr. filigrane, it. filigrana)

FILIGRANA vb. tr. 1. a lucra un obiect în filigran (1). 2. a imprima un filigran (2) la fabricarea hârtiei. (< fr. filigraner)

FILIGRAN ~e n. 1) Dantelă constând dintr-o rețea de fire de aur, de argint sau de sticlă, care se aplică pe un obiect în calitate de ornament. 2) Obiect lucrat în forma unei astfel de dantele. 3) Marcă transparentă, imprimată pe hârtia de scris sau pe hârtiile de valoare. /<fr. filigrane

A FILIGRANA ~ez tranz. 1) (bijuterii sau obiecte de podoabă) A lucra cu filigran. 2) (hârtie) A înzestra cu filigran. /<fr. filigraner

filigrană.

filigran (desp. -li-gran) s. n., pl. filigrane

filigrana (a ~) (desp. -li-gra-) vb., ind. prez. 1 sg. filigranez, 3 filigranează; conj. prez. 1 sg. să filigranez, 3 să filigraneze

filigran (-li-gran) s. n., pl. filigrane

filigrana (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigranează

filigran s. n. (sil. -gran), pl. filigrane

filigrana vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. filigranez, 3 sg. și pl. filigranează

filigran, pl. filigrane

filigrană (filigrane), s. f. – Lucrare de giuvaiergerie cu aspect de dantelă. – Var. filigran. It. filigrana. – Der. filigranat, adj. (cu filigran).

FILIGRAN s. (înv.) sârmă. (Bijuterie lucrată în ~.)^[1]

FILIGRAN s. (înv.) sîrmă. (Bijuterie lucrată în ~.)