FILARMONIC, -Ă, filarmonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. ◊ Societate filarmonică = (în trecut) asociație de muzicieni, profesioniști sau amatori. 2. S. f. Instituție al cărei scop este cultivarea și răspândirea muzicii prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale etc. ♦ Orchestră simfonică aparținând unei astfel de instituții. – Din fr. philharmonique.

filarmonic, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr philharmonique] 1 a Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. 2 a (Îs) Societate ~ă Asociație având ca scop cultivarea și răspândirea artelor, în special a artei muzicale. 3 sf Instituție (de stat) care deține rolul principal în viața de concert și în dezvoltarea culturii muzicale a unei țări, cuprinzând toate aspectele artei interpretative și toate formele de manifestare concertistice. 4 sf Orchestră simfonică aparținând unei filarmonici (3).

*FILARMONIC adj. 🎼 Iubitor de muzică; societate ~ă, societate care se ocupă cu cultivarea muzicei [fr.].

FILARMONIC, -Ă, filarmonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. ◊ Societate filarmonică = instituție, asociație având ca scop cultivarea și răspândirea artelor, în special a artei muzicale. 2. S. f. Instituție (de stat) care deține rolul principal în viața de concert și în dezvoltarea culturii muzicale a unei țări, cuprinzând toate aspectele artei interpretative și toate formele de manifestare concertistice. ♦ Orchestră simfonică aparținând unei astfel de instituții. – Din fr. philharmonique.

FILARMONICĂ, filarmonici, adj. f. (În expr.) Orchestră filarmonică (și substantivat, f.) = orchestra simfonică principală a unui oraș. Filarmonica de stat din București. ▭ Societate filarmonică = asociație avînd ca scop cultivarea și răspîndirea artei muzicale.

FILARMONIC adj. Societate filarmonică = asociație pentru cultivarea și răspîndirea artelor, în special a muzicii; orchestră filarmonică (și s.f.) = orchestră simfonică formată din muzicanți profesioniști. [< fr. philharmonique, cf. gr. philein – a iubi, harmonia – armonie].

FILARMONIC, -Ă I. adj. referitor la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. II. s. f. 1. asociație pentru cultivarea și răspândirea artelor, în special a muzicii. 2. orchestră simfonică cu activitate permanentă, din muzicanți profesioniști. (< fr. philharmonique)

FILARMONIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de filarmonică; propriu filarmonicii. /<fr. philarmonique

FILARMONICĂ ~ci f. 1) Instituție de cultură care organizează concerte în scopul propagării artei muzicale. 2) Local în care se află această instituție. /<fr. philarmonique

filarmonic a. care iubește muzica: societate filarmonică.

*filarmónic, -ă adj. (vgr. philarmonikós. V. -fil și armonic). Iubitor de muzică: societate filarmonică.

filarmonic adj. m., pl. filarmonici; f. filarmonică, pl. filarmonice

filarmonică s. f., g.-d. art. filarmonicii; pl. filarmonici (dar: Filarmonica „George Enescu” s. propriu f. art.)

filarmonic adj. m., pl. filarmonici; f. filarmonică, pl. filarmonice

filarmonică s. f., g.-d. art. filarmonicii; pl. filarmonici

filarmonic adj. → armonic

filarmonică s. f., g.-d. art. filarmonicii; pl. filarmonici

filarmonică, gen. filarmonicii

filarmonic, -că.

filarmonică 1. Societate muzicală având ca scop organizarea și realizarea unei vieți de concert (1) permanente, asigurată de colaborarea unor instrumentiști de mare calificare. 2. Orchestră* cu activitate permanentă, având în frunte dirijori proprii și învitând, de asemenea, șefi de orchestră și soliști reputați cu care se dau concerte extraordinare. (Ex. Orch. din Viena, Orch. din Berlin, Orch. F. Regală din Liverpool, Orch. F. din Leningrad, Orch. F. din Moscova, Orch. F. din Budapesta, Orch. F. Națională din Varșovia, Orch. F. din New York, Orchestra F. din Philadephia, F. „George Enescu”).

SOCIETATEA FILARMONICĂ, asociație culturală înființată la București în 1833 de Ion Câmpineanu, C. Aristia și I. Heliade Rădulescu. Și-a propus cultivarea literaturii dramatice în limba română, a muzicii vocale și instrumentale, formarea unui teatru național. A înființat Școala Filarmonică pentru muzică, declamație și literatură (1834), precum și primul periodic teatral românesc, „Gazeta Teatrului Național” (1835). Precursoare a mișcării pașoptiste, a avut un rol de seamă în dezvoltarea conștiinței naționale și în promovarea culturii românești. Și-a încetat activitatea în 1838.