11 definiții pentru fief


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fief sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr fief] 1 (În Evul Mediu) Feudă. 2 (În Evul Mediu) Drept de proprietate asupra unei feude. 3 (Fig) Zonă de influență absolută sau preponderentă. 4 (Fig; îs) ~ electoral Circumscripție electorală în care un candidat își desfășoară activitatea pentru a-și asigura reușita în alegeri.

FIÉF, fiefuri, s. n. (În Evul Mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief.

FIÉF, fiefuri, s. n. (În evul mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief.

FIEF, fiefuri, s. n. (În orînduirea feudală) Domeniu dat în stăpînire de către un senior vasalului său, cu obligația ca acesta să-i recunoască suzeranitatea; dreptul de proprietate asupra unui astfel de domeniu; feudă. ◊ Fig. Fief electoral = circumscripție electorală pe care un candidat politic din regimurile burgheze o consideră drept domeniu propriu pentru a-și desfășura activitatea care să-i aducă victoria în alegeri.

FIÉF s.n. Feudă; proprietate asupra unei feude. ♦ (Fig.) Posesiune exclusivă, absolută. [Pron. fi-ef. / < fr. fief].

FIÉF s. n. 1. feudă. 2. (fig.) teritoriu, posesiune exclusivă, absolută. ♦ ~ electoral = zonă în care un partid sau un personaj politic se bucură de o mare popularitate în rândul alegătorilor. (< fr. fief)

*fiéf n., pl. e și urĭ (fr. fief. V. feud). Feud.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fiéf s. n., pl. fiéfuri (fi-e-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: fief
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fief
  • fieful
  • fiefu‑
plural
  • fiefuri
  • fiefurile
genitiv-dativ singular
  • fief
  • fiefului
plural
  • fiefuri
  • fiefurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)