FIEF, fiefuri, s. n. (În orînduirea feudală) Domeniu dat în stăpînire de către un senior vasalului său, cu obligația ca acesta să-i recunoască suzeranitatea; dreptul de proprietate asupra unui astfel de domeniu; feudă. ♦ Fig. Fief electoral = circumscripție electorală pe care un candidat politic din regimurile burgheze o consideră drept domeniu propriu pentru a-și desfășura activitatea care să-i aducă victoria în alegeri. – Fr. fief.