13 definiții pentru fictiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional; imaginar; fals. – Din fr. fictif.

fictiv, ~ă a [At: MAIORESCU, D. III, 335 / Pl: ~i, ~e / E: fr fictif] 1 Care nu există în realitate Si: imaginar, inventat. 2 Care există doar în mod convențional. 3 Fals (1).

FICTÍV, -Ă, fictivi, -e, adj. Plăsmuit de mintea cuiva, necorespunzător cu realitatea, imaginar; fals, aparent. Nimeni n-ar fi mai chemat decît mine să facă o anchetă asupra loturilor fictive din comunele Caratai și Allacap. ANGHEL, PR. 175.

FICTÍV, -Ă adj. Nereal, inexistent; plăsmuit, imaginar. ♦ Aparent; fals. [< fr. fictif].

FICTÍV, -Ă adj. fără existență reală; imaginar, aparent, ireal. (< fr. fictif)

FICTÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care există în aparență; creat în imaginație; ireal; ideal; imaginar. Personaj ~. 2) Care există numai în virtutea unui acord dintre persoane; realizat printr-o convenție. Căsătorie ~ă. /<fr. fictif

fictiv a. 1. închipuit sau plăsmuit; 2. convențional: valoare fictivă.

*fictív, -ă adj. (d. lat. fictus, închipuit, cu sufixu -iv; fr. fictif. V. figură). Imaginar, închipuit: biletele de bancă aŭ valoare fictivă. Adv. În mod fictiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fictív adj. m., pl. fictívi; f. fictívă, pl. fictíve

fictív adj. m., pl. fictívi; f. sg. fictívă, pl. fictíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FICTÍV adj. v. imaginar.

FICTIV adj. imaginar, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (Personaj ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FICTÍV, -Ă (< fr.) adj. Care nu există în realitate; plăsmuit, imaginar; aparent, fals. ◊ (EC. Pol.) Capital f. = capital sub formă de acțiuni, obligațiuni și alte hârtii de valoare care nu au valoare proprie, ci reprezintă doar titluri de proprietate asupra capitalului real. Dividend f. = cotă procentuală din beneficiile nerealizate ale unei societăți pe acțiuni și prelevate asupra capitalului sau a rezervelor. Act (juridic) f. = act simulat, inexistent efectiv între părți, încheiat doar în scopul de a crea o aparență înșelătoare pentru terți.

Intrare: fictiv
fictiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fictiv
  • fictivul
  • fictivu‑
  • ficti
  • fictiva
plural
  • fictivi
  • fictivii
  • fictive
  • fictivele
genitiv-dativ singular
  • fictiv
  • fictivului
  • fictive
  • fictivei
plural
  • fictivi
  • fictivilor
  • fictive
  • fictivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fictiv

  • 1. Care nu există în realitate, care nu aparține realității, care este plăsmuit sau există doar în mod convențional.
    exemple
    • Nimeni n-ar fi mai chemat decît mine să facă o anchetă asupra loturilor fictive din comunele Caratai și Allacap. ANGHEL, PR. 175.
      surse: DLRLC

etimologie: